Caracterizarea lui praslea din basmul „Praslea cel voinic si merele de aur”


În cadrul creatilor pupulare, operele epice în proza ocupa un loc aparte, între care basmul este unic prin valoarea sa etica si estetica, prin bogatia lui de idei, si prin lumea fabuloasa pe care o creaza. În basm se împlineste tot ceea ce în lumea reala, în existenta cotidiana, este irealizabil.
În basmul „Prâslea cel voinic si merele de aur”, personajul principal este Prâslea, personaj central prezent în toate momentele actiunii, si al carui nume apare chiar în titlu. Prâslea va instaura victoria binelui.
Întreaga desfasurare a absmului constitue drumul initierii unui tânar, al pregatirii sale ptr. a deveni împarat.
Prima treapta a acestei initieri, o constitue zadarnicirea unui furt si alungarea hotului.
Prin cuvintele pe care i le spune împaratului, Prâslea se dovedeste a fi atasat de parintele sau si plin de modestie.
Mai târziu când împaratul intentiona sa-i pedepseasca pe fii sai mai mari, vorbele lui Prâslea îi arata bunatatea si puterea de a ierta. : „Tata, eu îi iert si pedeapsa sa io dea Dumnezeu.”
Dupa cum arata si numele personajului central al basmului este mezinul familiei, însusi împaratul caracterizându-l ca fiind necopt. Faptele contrazic însa aceasta opinie. Astfel, masurile pe care si le ia ptr a nu dormi, scot în evidenta istetimea lui Prâslea, tot asa cum hotarârea de a urmarii hotul echivaleaza cu dorinta de a-si duce misiunea pâna la capat : pleaca pe tarâmul celalalt, se lupta cu zmeii, elibereaza fetele de împarat si se întoarce victorios.
Drumul pe celalalt tarâm constitue o a doua treapta a initierii lui Prâslea. Folosindu-si curajul si îndrazneala pamânteanul va izbuti sa-i ucida pe zmeii mai mari, pregatindu-se ptr. întâlnirea decisiva cu mezinul zmeilor. Vitejia, încrederea în victorie si credinta în Dumnezeu sunt calitatile care se releva cu aceasta ocazie.
Ca-n toate basmele populare presonajul central, Prâslea, este simbolul binelui ce înving