Cainele si catelul
de Grigore Alexandrescu
comentariu prelucrare de
Alexandra-Andreea STANESCU, Cls. a VI-a A
Scoala Generala nr. 3 „Nicolae Titulescu” Bucuresti
Febr. 2003
Tema
Fabula "Cainele si catelul" de Grigore Alexandrescu satirizeaza dorinta celor care vor sa panvina prin orice mijioace, sa ajunga puternici prin ipocrizie, aroganta si amenintari. Autorul pune în discutie prin intemnediul personajelor sale, întruchipate de animale personificate, principiul egalitatii între semeni.
Titlu
Titlul subliniaza confruntarea în planul ideilor dintre cele doua personaje, câinele si catelul. Ele se afla în antiteza si reprezinta niste tipuri umane generale, pe care le putem întalni si astazi si totdeauna. Câinele este un simbol pentru omul nesincer, al carui tel ascuns în spatele unor vorbe frumoase, dar ipocrite, este sa parvina, sa ajunga în randurile celor puternici. Catelul întruchipeaza pe omul naiv, care da crezare cu usurinta cuvintelor frumoase si promisiunilor nesincere.
Universul operei
Fabula începe cu vorbele arogante ale dulaului Samson care îsi exprima indignarea fata de pretentia celor mai puternici, precum lupii, ca "pretuiesc ceva" prin originea lor nobila. El considera ca acest aspect este o întamplare si apreciaza cu falsa modestie: "Si eu poate sunt nobil, dar s-o arat nu-mi place". În felul acesta, el critica lipsa de modestie a celor mai puternici decat el.
În sprijinul afirmatiilor sale, aduce exemplul tarilor civilizate în care exista egalitate. Cum societatea este în schimbare ("lumea se ciopleste"), asteapta ca progresul sa se manifeste si in societatea noastra unde, din pacate, exista multa aroganta din partea celor puternici: "Numai pe noi mandria nu ne mai paraseste". Pentru a fi cat mai convingator în ceea ce sustine, el aduce în discutie propriul sau exemplu. El afirma cu
tarie si cu falsa modestie ca îi face placere cand este considerat un om obisnuit si
fiecare i se adreseaza cat mai simplu: "fiestecine stie / C-o am de bucurie / Cand toata
lighioana, macar si cea mai proasta, / Caine sadea îmi zice, iar nu Domnia voastra".
În acest moment intervine povestitorul care priveste scena din exterior, aducand cateva precizari legate de timp si personaje: "Asa vorbea deunazi cu un bou oarecare
Samson, dulau de curte, ce latra foarte tare". Prin cateva cuvinte, sunt portretizate
sumar cele doua personaje prezente: "un bou oarecare", fara identitate precizata, un
animal puternic, dar tacut, care nu intervine în discursul celuilalt. Samson este definit
drept "dulau de curte", mai putin puternic decat boul, dar mai zgomotos. El vrea sa atraga atentia asupra sa si asupra ideilor pe care le sustine.
Scena este animata de interventia lui Samurache care, incurajat de cuvintele promitatoare ale lui Samson, paraseste pozitia lui de "simplu privitor", într-un elan de
fraternitate. El "S-apropie îndata / Sa-si arate iubirea ce are pentru ei: / «Gandirea
voastra, zise, îmi pare minunata, / Si simtimentui vostru îl cinstesc, fratii mei.»"
Încantat de ideile expuse de Samson, el îsi arata admiratia fafa de mai puternicii ograzii, tratandu-i de la egal la egal, ca pe niste frati. Afirmatia lui Samurache starneste mânia lui Samson, uimit de îndrazneala bietului catel. Pe un ton jignitor, îi raspunde amenintandu-l cu bataia: "Noi, fratii tai, potaie! / 0 sa-fi dam o bataie / Care s-o pomenesti." El restabileste diferenta de rang si putere dintre ei, coplesindu-l pe
Samurache cu jigniri pentru lipsa de respect pe care le-o aratase: "Cunosti tu cine
suntem, si ti se cade tie, / Lichea nerusinata, astfel sa ne vorbesti?" incercarea sarmanului catel de a se justifica este taiata cu autoritate si dispref, dulaul explicandu-i cu aroganta adevaratul sens al cuvintelor sale: "Adevarat vorbeam / Ca nu iubesc mandria si ca uresc pe lei, / Ca voi egalitate, dar nu pentru catei". Morala este simpla: dulaul dorea egalitate cu cei mai puternici decat el, iar în fata celor slabi dorea sa mentina diferenta de pozitie sociala, ca o certificare a puterii sale.
Moduli de expunere
Naratiunea este realizata prin succesiunea de secvente care tin de întamplarea petrecuta, transpusa în lumea animalelor.
Dialogul ramane modul de expresie dominant si prindpalul mijioc de caracterizare
a personajelor. Modul în care acestea vorbesc, tonul si atitudinea lor reflecta în chip
expresiv felul în care gandesc si sentimentele lor. Replicile vii dinamizeaza naratiunea,
transpunand întamplarea într-o mica sceneta, plina de viata si umor.
Descrierea este utilizata putin, în cateva notatii legate de caracterizarea personajelor, surprinzand plastic gesturi si atitudini: Samson, "dulau de curte", "latra
foarte tare"; Samurache "sedea la o parte / Ca simplu privitor".
...