Calin (file din poveste)
de Mihai EMINESCU
Mihai Eminescu s-a nascut în anul 1850 si a decedat în anul 1889. El a fost poet, prozator, publicist, apartinând perioadei marilor clasici. El a scris basme în proza (Fat-Frumos din lacrima, Frumoasa lumii) si în versuri – Calin Nebunul, Calin (file din poveste), Fata-n gradina de aur – având ca sursa de inspiratie folclorul românesc.
Alte prelucrari folclorice sunt: Revedere, Ce te legeni, La mijloc de codru.
Mihai Eminescu este atras de basm, legenda, mit, superstitie, traditie.
Calin (file din poveste) a fost publicat la 1 noiembrie 1876 si este un poem de dragoste. Are ca izvor de inspiratie basmul versificat Calin Nebunul si cuprinde tema folclorica a Zburatorului.
Zburatorul este un tânar frumos, un fel de duh care sadeste sentimentul iubirii în sufletul tinerelor fete, iar aici este un voinic frumos, capabil de sentimente puternice (Eminescu schimba astfel sensul traditional al legendei).
Fata de Calin Nebunul subiectul este cu totul schimbat.
În aceasta poezie, autorul realizeaza descrierea castelului singuratic dintr-un vârf de munte spre care un tânar urca din greu. El ajunge în camera fetei de împarat închisa aici de frica zmeilor. Ea doarme zâmbind pe un pat presarat de trandafiri.
Tânarul se îndragosteste de ea, dar pleaca din nou în lume.
Împaratul, aflând ca fiica i-a calcat cuvântul, o alunga de la palat.
Aceasta va rataci mai multa vreme prin paduri unde va naste un copil.
Plecat de sapte ani si uitând de ,,soarta mândrei iubitoare fete”, Zburatorul luând chip omenesc o va cauta cu neliniste peste tot.
Într-o vale vede un copil pe care îl recunoaste a fi al sau.
Ca în basme, suferintele fetei au sfârsit printr-o nunta plina de maretie la care participa întreaga natura.
Fata de basm, subiectul este nou, compozitia este originala, fantezia creatoare este deosebita si Eminescu adauga câteva elemente: motivul Zburatorului, cainta tatalui si nunta gâzelor.
Titlul poemului poarta numele propriu al personajului principal care este un simbol al puritatii morale si al statorniciei în dragoste.
File din poveste arata conceptia despre iubire a întregului nostru popor.
Compozitional, textul din manual care reprezinta ultima parte, adica a VIII-a, poate fi structurat astfel:
cadrul feeric, de vis al nuntii împaratesti
nunta fetei de împarat
nunta gâzelor
La început este prezentat cadrul natural în care are loc nunta, acest eveniment important din viata lui Calin si a fetei de împarat, iar ca modalitate de expresie se foloseste descrierea.
Elementele cadrului natural sunt: codri de arama, padurii de argint, izvoara, iarba pare de omat, flori albastre, vazduhul tamâiet, trunchii vecinici, ramuri, mândrul întuneric, izvoare zdrumicate, harnici unde, tapsanul pravalatic, bulgari fluizi, prundul din rastoace, cuibar rotind de ape, luna, fluturi albastri, roiuri de albine, flori de miere pline, aerul varatic, muste, mireasma si racoare.
Padurea – locul de desfasurare al acestor nunti – este prezentata metaforic, fiind, pe rând, de arama, de argint.
Personificarea trunchiurilor de copaci care poarta suflete sub coaja si suspina amplifica participarea codrului la evenimentele prezentate.
Codrul, cu elementul padurea, izvorul, floare albastra, vazduhul, prundul, luna, apele, lacul sunt elemente ale naturii prezente în poezia dedicata naturii si iubirii la Eminescu.
Figurile de stil din prima secventa a poemului sunt:
metafore – codri de arama, padurii de argint, bulgari fluizi, cuibar rotind de ape, râuri sclipitoare, roiuri de albine.
comparatii – iarba pare de omat, pare ca si trunchii (…) poarta suflete sub coaja.
epitete – (vazduhul) tamâiet, mândrul întuneric, harnici unde, suspina molatic, ropot dulce, aer varatic, sarbatori murmuitoare.
inversiuni – cu a glasului lor vraja, peste flori de miere pline, a popoarelor de muste sarbatori murmuitoare.
personificari – izvoare (…) suspina-n flori, luna zace.
Eminescu realizeaza aici un fermecator tablou de natura, iar elementele acestui tablou sunt variante:
vizuale. Dincolo de codri de arama intram în padurea de argint. Aici iarba de omat este smaltuita cu flori albastre, iar izvoarele zdrumicate sar în bulgari fluizi peste prundul din rastoace, / În cuibar rotind de ape, peste care luna zace. Totul este în miscare, fapt sugerat de poet prin folosirea verbelor la gerunziu: albind, licurind, rotind.
auditive. Farmecul peisajului este sporit de armoniile muzicale în care sunt ordonate zgomotele, întreaga padure devenind o orchestra: mândra glasuire a padurii de argint. Trunchii batrâni suspina printre ramuri cu a glasului lor vraja, iar izvoarele suspina si ele molatic, revarsatul lor amplificându-se într-un ropot dulce. Zgomotoasele popoare de muste surprinse de poet în sarbato...