CALIN (file din poveste)
Prima parte a capitolului al VIII-lea ce constituie finalul poemului , este o inegalabila descriere literara , fiind cel mai bine realizat pastel din literatura româna unde este înfatisat cadrul natural în care au loc nunta împaratesca si nunta gâzelor , precum si desfasurarea fericitelor evenimente.
Primele doua versuri fixeaza conditia intrarii în lumea fabuloasa de basm si anume trecerea de codrii de arama.Epitetul cromatic “vezi albind “ sugereaza luminuozitatea copacilor care emana parca o lumina proprie cu reflexe metalizate, rosiatice si argintii.Epitetele metaforice “codrii de arama “ si “ padurii de argint “ sugereaza cromatica , fiind calificari specifice basmului si introducându-l pe cititor în aceasta lume fabuloasa .Eul liric se adreseaza cititorului , implicându-l afectiv , îndemnându-l sa admire si el acest peisaj miraculos , prin folosirea verbelor “a auzi “ si “ a vedea “ la persoana a II-a singular., prezent.
Sintagma “mândra glasuire a padurii de argint “ este în acelasi timp o imagine auditiva, personificare , epitet, inversiune ce personifica padurea , atribuindu-i un limbaj misterios si o muzica sublima, creând imaginea sintetica a sonoritatilor armonioase ale padurii.
Versurile 3 si 4 ne adâncesc în lumea basmului. Comparatia metaforica “ iarba pare de omat “creaza senzatia de ireal prin folosirea verbului “a parea “. Astfel, lumina lunii care domina peisajul, face ca albul iernii sa para racoros, hibernal.Simbolul prospetimii si al iubirii nestinse este dat de epitetul cromatic “ flori albastre “, iar suavitateta florilor aflate sub greutatea boabelor de roua este sugerata de epitetul “ tremur ude “.De asemenea , acest epitet poate sugera emotia florilor în asteptarea fericitului eveniment.
Imaginea olfactiva “ vazduh tamâiet” este un epitet ce concentreaza în el miresmele si taria parfumului din padure , de parca ne-am afla într-un adevarat templu.
În versurile 5-6 se accentueza senzatia de ireal , prin repetarea verbului “ pare”. .Prin epitetul “ trunchi vecinici “ este sugerata idea de permanenta, de vechime, iar prin personificarea “suspina “ este desemnat freamatul vrajit al copacilor , cuprinsi si ei de emotia evenimentului.
Versurile urmatoare , 7-12 , cuprind descrierea izvoarelor.Ele contin diverse figuri de stil ce au rolul de a ne ajuta sa ne imaginam jocul apelor. Epitetul antitetic “mândrul întuneric “ sugereaza universul plin de taine , în care lumina coexista cu întunericul; “izvoare zdrumicate “ este un alt epitet care desemneaza miscarile capricioase , pline de surprize ale apei .Sintagama “ printre pietre licurind “ este un epitet care releva sclipirile fugare ale apei ce apar si dispar, iar “harnici unde “ , un epitet personificator antepus ce sugereaza ca izvoarele sunt niste fiinte zburdalnice.Personificarea “ suspina-n flori “, asociata cu epitetul “molatic “ reda glasul tainic , duios si bland al acestora. Metafora “bulgari fluizi “, alcatuita din doi termeni antitetici în care solidul se asociaza cu lichidul, sugereaza miscarea iluzorie a volumelor de apa care cresc si descresc, miscarea jucausa si vesela , rostogolirea lor continua. Metafora “ cuibar rotind de ape “ este ampla , formata din substantivul “cuibar “ ce sugereaza idea de pace , liniste , caldura si verbul la gerunziu “rotind “ care sugereaza alergarea concentrica si permanenta a undelor , împreuna desemnând vârtejul de apa în care luna îsi reflecta chipul luminos.
Ultimile patru versuri redau zborul fluturilor si al albinelor , un adevarat fluid animat din aer, colorat în alb, albastru, auriu care aduce bucuria culorilor, freamatul vietii, gratia miscarii si miresme placute, impresie sugerata de repetitii, de epitete cromatice , de hiperbola metaforica “ a popoarelor de muste “.
În concluzie , cadrul natural se caracterizeaza prin vitalitate ( sugerata de frecventa folosirii verbelor de miscare ), puritate ( sugerata de albul stralucitor si de albastru) ,armonie ( reflectata prin miscarile armonioase , pline de gratie ) , stralucire ( sugerata de epitetele “padure de argint “,si” râuri sclipitoare “ ), acest peisaj încântând prin colorit ,miscare,muzica si miresme.
În urmatorul fragment sunt prezentate nunta împarateasca si nunta gâzelor.
La nunta împarateasca participa personaje specifice basmului , fiecar din ele fiind caracterizat succint , prin detalii ce sugereaza trasaturi fizice ( “Feti- frumosi cu par de aur , zmei cu solzii de otele “), vestimentare sau morale (“sagalnicul Pepele “). Prezentarea craiului este facuta ironic .Sunt înfatisate detalii fizice ( “barba pieptanata “) si vestimentare ( “poarta mitra “ ,tinuta voit autoritara , “tapan, drept, cu schiptru-n mâna “) ,si fastul de care este înconjurat (“sedea-n perine de puf”).
Prezentarea mirelui este facuta succint . El apare ca un adevarat print al codrului si tine...