Calugarita

De Denis Diderot

Filosoful, scriitorul si esteticianul francez Denis Diderot (1713-1784) este unul dintre cei mai de seama iluministi. Deplina masura a geniului realist al lui Diderot se oglindeste în opera sa de povestitor si romancier. Oprea de prozator a lui Diderot înseamna un moment culminant în istoria realismului francez si, fara îndoiala, în cea a literaturii mondiale.
Scrisa prin 1760-1761, dupa cum rezulta din Corespondenta literara a lui Grimm, cât si dintr-o scrisoare a lui Diderot catre domnisoara Volland (datata 10 septembrie 1760), Calugarita a vazut lumina tiparului abia dupa treizeci si cinci de ani mai târziu si a fost tinta atacurilor înversunate ale criticilor si ale moralistilor, care s-au straduit din rasputeri sa nimiceasca opera lui Diderot, din pricina ideilor înaintate continute în ea. Calugarita înfatiseaza chinurile si lupta Suzannei Simonin împotriva comunitatilor manastiresti în care a fost târâta fara voia ei, drama ei constituindu-se în cel dintâi roman al lui Diderot.
Ca Diderot a luat din viata faptelele înfricosatoare descrise în romanul sau ne-o spune nu numai existenta, neîndoielnica, a Suzannei Saulier-Simonin, care a intentat un proces manastirii din Longchamp, ci si marturiile vremii si, printre ele, memoriile Marie Lemonnier publicate, în parte, pe la anul 1845.
Propunându-si sa înfatiseze în toata goliciunea lui misticismul catolic, acolo unde el domnea nestingherit, Diderot si-a adus la capat sarcina în mod exemplar. Dar nu s-a multumit numai cu biciurea acestui aspect pe dinaintea ochilor cititorilor se ivesc si figurile laice ale vremii, hibrizi monstruosi iesiti din împreunarea misticismului cu morala burgheza. Familia Suzannei Simonin, pivotând între bani si piosenie, e un exemplu izbitor în acest sens.
Geneza operei este interesanta pentru ca subliniaza umorul lui Diderot, ca si izvorul de inspiratie al romancierului: lumea cu întâmplarile ei mari si marunte. Calugarita a fost rezultatul unei pacaleli