-


Cantec despre cantec

Poporul roman a realizat de-a lungul timpului un tezaur artistic deosebit: legende, basme, balade, doine, snoave, strigaturi, etc.
Un loc deosebit intre acestea il ocupa operele lirice, deoarece, prin intermediul lor, oamenii talentati din popor si-au putut exprima direct sentimentele, aspiratiile si convingerile lor.
In literatura populara, doinele ilustreaza cu prisosinta caracterul ei liric si o astfel de creatie populara, o doina, este si opera literara care poate titlul chiar numele acestei specii folclorice pe care o reprezinta- Doina
Poezia Doina, care poarta ca titlul speciei folclorice pe care o reprezinta si in care autorul anonym isi exprima dragostea, pretuirea si admiratia nemarginita pentru cantecul ei, prin el exprimandu-si toate trairile, fie dorul si jalea, fie bucuria si necazul, fie revolta sau setea de dreptate.
Prin lirismul lui, prin profunzimea sentimentelor exprimate, acest “cantec despre cantec” este tot o doina, care nu se incadreaza tipologic in nici una dintre felurile ei, dar le aminteste pe toate, prin notele lor caracteristice.
Caracterul liric al poeziei Doina este dovedit de prezenta eului liric care isi exprima direct propriile sentimente fata de doina, de rolul ei pe care aceasta il joaca in viata oamenilor din popor.
Prezenta eului liric este dovedita si de adresarea directa catre doina, care apare personificata, sau de formele pronominale de persoana intai .
Prima trasatura a apartenentiei acestei creatii la specia literara de doina este lirismul textului, diversitatea si profunzimea sentimentelor exprimate. Astfel, poetul anonim este fermecat de armonia doinei care ii alina suferintele, dar si de capacitatea ei de a exprima durerea profunda si de aceea o numeste “cantec dulce” “viers cu foc”
Doina este raportata la circuitul anotimpurilor, la elementele din natura, pentru ca ea il insoteste pe omul din popor in orice moment si pretutindeni. Venirea primaverii starneste in sufletul poporului speranta,