Alexandru Lapusneanu – caracterizare
Dumitra Claudiu
Imaginea lui Lapusneanu, personaj creat de Negruzzi, nu se poate suprapune datelor oferite de istorie si desigur nici nu se recomanda din punctul de vedere al cerintelor impuse de o opera beletristica.
Alexandru Lapusneanu este personajul principal al nuvelei cu acelasi titlu prin calitati de exceptie si efecte extreme, Negruzzi reusind sa întruchipeze un personaj unic prin complexitatea acestuia. Este asezat în centrul nuvelei, toate celelalte personaje, ca si actiunile prezentate, sunt orientate spre reliefarea caracterului acestuia.
Asa cum e înfatisat, trasatura sa dominata, care le subordoneaza pe toate celelalte, este dorinta de putere, de a o cuceri si de a o pastra cu orice pret.
Erou romantic, Lapusneanu este alcatuit din puternice trasaturi de caracter, un personaj exceptional, ce actioneaza în împrejurari deosebite. Autorul îsi urmareste personajul, de-a lungul celor patru capitole, din momentul intrarii în tara si pâna în clipa mortii. Tot ceea ce se întâmpla în aceasta nuvela poarta pecetea duritatii lui Lapusneanu.
Astfel în capitolul I Lapusneanu este prezentat de catre autor, în detaliul frapant, amanuntit, conducându-ne astfel în mijlocul starii de spirit a personajului. Caracterizarea acestuia este facuta inderect ,Negruzzi utilizeaza dialogul ca procedeu de caracterizare astfel personajul relevându-si propriile sale trasaturi prin intermediul gesturilor, al gândurilor. Se observa ca Lapusneanu vorbeste în pilde, folosindu-se de exclamatii si întrebari retorice, intrând astfel în categoria personajelor romantice.
Prin puterea de evocare a dialogului, printr-o observatie a gesturilor, a mimicii se dezvaluie toata miscarea a viitorului tiran.
Când rememoreaza întâia domnie a lui Lapusneanu, autorul foloseste o succesiune de interogatii retorice, redând astfel furia personajului. Boierii îi cer lui Lapusneanu sa paraseasca tara, acesta însa este hotarât sa-si recupereze tronul. Din reactia lui Lapusneanu se contureaza doua amanunte specifice acestui personaj: cinismul si dorinta de razbunare.
Replicile exprima atitudini vizibile, starea sufleteasca a eroilor în timpul vorbirii asigurând caracterul scenic.
Lapusneanu îi primeste pe cei trei boieri nu prea fericit , ba chiar cu sila, „silindu-se a zâmbi”.Replicile arata siguranta se sine si atitudinea provocatoare a domnului care-i face pe dusmanii sai sa-si dezvaluie ostilitatea si intentiile adevarate: „Am auzit, urma Alexandru, de bântuirile tarii si am venit s-o mântui; stiu ca tara m-asteapta cu bucurie”. Ultima parte a replicii este scânteia care declanseaza raspunsul învaluit în viclenie al lui Motoc si raspunsul dur, ferm, autoritar, într-o izbucnire de furie si ura abia stapânita a Lapusneanului, exprimat în replici scurte, taioase, care arata impulsivitatea, omul violent, politicianul fara scrupule, neîngaduitor în înfruntarea cu boierii. Replicile au ramas memorabile, capatând valoare de sentinta.
Negruzzi însoteste replicile cu observatii asupra fizionomiei personajului, care reflecta trairile interioare ale eroului: „raspunse Lapusneanul, a caruia ochi scânteiara ca un fulger”.
Când Motoc, plin de umilinta, îi cere lui Lapusneanu sa-l ia de partea sa, Lapusneanu da dovada de inteligenta curaj. Cu ajutorul unui proverb Lapusneanu îl caracterizeaza pe Motoc: „lupu paru-si schimba, da naravul ba”.
Printr-o singura linie, Lapusneanu surprinde liniile caracteristice boierilor: Veverita, dusman vechi, dar cinstit, Spancioc este tânar cu multa dragoste de tara, Stroici e naiv, de aceea nu cunoaste minciunile, iar Motoc e „învechit în zile rele” si „ciocoi fatarnic”.
Dorinta de putere n-ar valora nimic daca n-ar fi sustinuta de o serie de alte calitati care sa-i dea posibilitatea de manifestare si dintre acestea, cea mai importanta este abilitatea în ceea ce priveste relatiile umane. Abilitatea de a face promisiuni linistitoare pentru ceilalti si care, personal, nu-l angajeaza cu nimic. Tot de aceasta tine si capacitatea de a-si stapâni impulsurile violente, atunci când are ceva de câstigat de pe urma acestui lucru.
Este expert în manipulare si declara cu cinism acest lucru atunci când, la început, hotaraste sa-i crute, deocamdata, pe boieri, si pe Motoc în special: „te voi cruta, caci îmi esti trebuitor, ca sa ma mai usurezi de blastemurile norodului”.
Alexandru Lapusneanu în prima sa domnie, a vrut sa multumeasca tot poporul. Faptul ca acest lucru nu i-a reusit atrage dupa sine vina personajului. Grecii numesc acest moment, moment numit hybris.
Prin urmare Lapusneanu a fost alungat de la tron, fapt care a dat nastere poftei de razbunare.
Procedeele de caracterizare cu care opereaza autorul în acest prim capitol sunt procedeele de caracterizare directa,din spusele autorului; autorul retine câteva detalii de comportament sau de expresie care au însa o greutate extraordinara în de...