Caracterizare Mircea Moraru

Vocea de sef. fiind o fire contradictorie din copilarie, se misca dupa mo traiectorie a sa în viata, însa din momentul cînd îl întîlneste pe Onache Carabus, autorul îi corecteaza mereu prin socrul sau orientarea si felul de a fi. Despre felul lui aparte de a se manifesta si a-si afirma eul nu-i greu sa ne convigem, însa e mai greu sa luam o atitudine ferma si sa-l convigem, însa e mai greu sa luam o atitudine ferma si sa-l condamnam, fiindca el ne cade tuturor cu tronc la inima. Si Mircea dupa ce absolveste scoala primara, vrea sa afirme ceva din caracterul îndaratnic al parintilor, însa sufera esec. Din razboi se întoarce cu fotografia domnisoarei cehe, lucreaza cîtiva ani tractorist, apoi e pasionat de vîrtecusurile slujbelor. Aceasta ar fi linia externa a evolutiei caracterului eroului, dar mai exista linia interioara, care nici pe departe nu poate fi prezenta liniar. Întorsatura ce-o remarcam în evolutia lui Mircea Moraru nu mai este un rezultat al logicii artistice a caracterului. Mircea într-o buna zi s-a pomenit cosas, si nu ca asa, dar un cosas în toata puterea cuvîntului, ca ramînea miristea ca rasa cu bricul în urma lui. Cu cîstigurile de la coasa s-a dus l-a iarmaroc de si-a cumparat o coasa noua, ca sa fie a lui. Singur si-a ales-o, si-a batut-o, si a potrivit-o în cosie, si le-a nimerit pe toate atît de bine, ca veneau vecinii sa se mire de-o asemenea coasa.
Mircea Moraru ostasul biruitor, participant la eliberarea Europei de sud fascism, se întoarce acasa radios înaripat, gata de lucruri mult mai mari, el autodepaseste. Mircea Moraru se întoarce la vatra nu numai ostas de profesie, cu bratele înstrainate de munca cîmpului, ci si cu alte idei si cu alti ochi vede casnicia altfel îi apare Nuta.
Mircea umbla cu mîinile în buzunar, urmarind cum toate cele din jur ba se înmultesc ba iarasi se aduna gramada. Melitat ca un fuior de cînepa, facut una cu pamîntul, Mircea zacea si era de mirare ca aceasta pojghita de om mai sufla.