Caracterizarea Zoei Trahanache

Ion Luca Caragiale, cel mai mare dramaturg român, a creat adevãrate capodopere ale genului, surprinzând aspecte ale realitãtii din societatea noastrã la sfârsitul secolului al XIX-lea. Cea mai cunoscutã comedie a sa este „O scrisoare pierdutã”, comedie de moravuri în care este prezentatã si criticatã viata publicã si de familie a unor politicieni. Actiunea se desfãsoarã în capitala unui judet de munte, pe fondul agitat al unei campanii electorale.
Caragiale a creat personaje vii, reprezentative pentru societatea timpului sãu. Ele sunt tipuri umane care au o trãsãturã dominantã, cãreia i se adaugã altele, personajele fiind surprinse în complexitatea lor.
Singurul personaj feminin al piesei este Zoe, sotia lui Zaharia Trahanache, „prezidentul” mai multor „comitete si comitii”. Tipul de femeie voluntarã si autoritarã, Zoe este implicatã în mod direct chiar din intriga actiunii, fãcându-se vinovatã de pierderea scrisorii de amor pe care i-o trimite Stefan Tipãtescu, prefectul judetului. Trãsãturile de caracter ale personajului sunt evidentiate indirect, în mod progresiv, prin tot ce face Zoe în vederea salvãrii imaginii ei în ochii societãtii.
Desi nu este membrã a partidului din care sotul si amantul fac parte, ea conduce totul din umbrã, datoritã influentei pe care o are asupra celor doi. De aceea, pentru Farfuridi, partidul înseamnã în primul rând „madam Trahanache” si apoi ceilalti.
Zoe este tipul femeii usuratice, ea îsi însalã sotul cu cel mai bun amic. În momentul descoperirii relatiei ei cu Stefan Tipãtescu, prin scrisoarea ajunsã în mâinile lui Catavencu, ea luptã cu înversunare ca sã-si salveze reputatia si pozitia socialã pe care o are. Comicul de situatie, realizat cu mare artã de autor, este savuros, Zoe fiind nevoitã sã lupte astfel pentru salvarea aparentei sale. În acest sens, indirect, prin comportamentul ei, prin relatia cu celelalte personaje, se remarcã însusirea unei femei energice, care este hotãrâtã sã iasã din impa