Caracterizarea lui Dionis

Opera literara a lui Mihai Eminescu (!850-1889) creste cu toate radacinile in cea mai plina traditie si este o exponenta deplina , cu toate aspectele romantice ,a spiritului autohton . Eminescu este un povestitor fantastic , caruia i se impune nu observarea realitatii , ci recompunerea ei vizionara , grea de semnifiactii adanci . Nimeni inaintea lui Eminescu si nimeni dupa el n-a reusit mai bine in acea pictura fantastica a realitatii , care aminteste arta unui William Blake.Nuvela ‚Sarmanul Dionis” este o constructie epica cuprinzatoare, posterioara romanului Geniu Pustiu. Nuvela a fost publicata in numarul din decembrie 1872-ianuarie 1873 al „Convorbirilor literare”.
Titlul nuvelei are o structura subiectiva , punand in lumina pe Dionis , personajul principal eponim , iar apelativul „sarmanul” relevand conditia umila a protagonistului, din punct de vedere social,dar si spiritual deoarece nu reuseste sa se atinga planul absolutului. Dan-Dionis este un personaj exceptional care actioneaza in situatii neobisnuite pentru ca se afla in conflict cu sine si cu lumea. In viziunea lui E.M.Forter este un persoanj rotund , deoarece are capacitatea de a ne surprinde in mod convingator . Pictorul expresiunii coboara in adancimile psihologice ale eroului sau, unde gaseste aplecarea spre voluptatea intensa unita cu inocenta copilareasca , transformandu-l astfel intr-un personaj complex . Se poate preciza ca tema acestei nuvelei romantice dezbate soarta tragica a omului superior , a omului de geniu , intr-o societate filistina, ostila adevaratelor valori spirituale, societate de care este silit sa se detaseze , fie refugiindu-se in vis (concept ca expresiei a constiintei superioare ), fie inaltandu-se la nivelu rasului filozofic , care presupune ridicarea constiintei deasupra durerilor si amaraciunilor , ferindu-se astfel de umilinta falselor ironii.
Ascendenta neguroasa a lui Dionis este tipic romantica – nascut din dragostea fiicei unui preot b