Caracterizarea lui Lica Samadaul

Povestitor , dramaturg , memorialist , publicist , nuvelist si romancier , reprezentantal epocii marilor clasici,Slavici a ramas pana azi creatorul romanului si nuvelei realist-psihologice ,in proza romaneasca ,fiind autorul unor capodopere ale genului, cum sunt : Comoara, Padureanca, Budulea Taichii, Moara cu noroc. Cine nu cunoste mai cu sam aceasta din urma nuvele nu cunoste pe Slavici si nu cunoaste una din cele mai puternice creatii ale literarturii romane in acest gen.Lumea operei lui Ioan Slavici creste direct dintr-o realitate reprezentativa pentru marginea vestica a Ardealului , intr-un sfarsit de secal al XIX-lea. Nuvela „Moara cu noroc” a fost publicata in volumul „Novele din popor” -1881 –Salvici a fost apreciat de Eminescu pentru adancimea sufleteasca a lumii evocate ,in operele sale.
Nuvela realist psihologica propune un model actantial semnificativ prin complexitate , mijloace inedite si tehnici de caracterizare a personajelor prin care acestea se individualizeaza exemplar. Personajul secundar Lica Samadaul apare in calitate de oponent al protagonistului , amplificand evident conflictul fundamental al nuvelei .In viziunea lui E.M.Forster este un personaj „plat” , in opozitie cu Ghita, deoarece nu ne surpinde niciodata in mod convingator. Putem adauga totodata ca in raport cu naratorul personajul este construit „din spate” , fiindca are o viziune ma mica decat a naratorului . Lica Samadaul este aristotel , pentru ca nu are o structura sufleteasca labirintica si in plus actele sale se remarca prin coerente ceea ce vizeaza princiul cauzalitatii. Slavici intuieste in Lica Samadaul un simbol al fortei salbatice , scapata oricarui control si protejata de insasi comunitatea care o genereaza .Raportul dintre Lica si grupul social se explica prin teama misteriosilor sai protectori de reteaua de complicitati si culpabilitati a unei „mafii” locale.
Din punct de vedere al schimbarii conditiei lor existentiale in opera ,