Caracterizarea lui Stamate
Stamate, "eroul" "romanului in patru parti" Palnia si Stamate, este cel mai putin hibrid, fara a-si pierde prin aceasta din absurd. Dupa ce in prima parte se face o deschidere a locului actiunii, partea a doua este compusa din fisele caracterologice ale personajelor (Stamate, sotia sa "tunsa si legitima" si fiul Bufty), pentru ca in partea a treia sa le urmarim in actiune, iar in partea a patra sa asistam la deznodamant. Roman redus la esenta, in care personajul apare concentrat, compus din cateva elemente ingrosate ce-l plaseaza inca de la inceput in zona caricaturalului: "om demn, unsuros si de forma aproape eliptica, din cauza nervozitatii excesive la care a ajuns de pe urma ocupatiilor ce le avea in consiliul comunal, este silit sa mestece, mai toata ziua, celuloid brutpe care apoi il da afara, faramitit si insalivat, asupra unicului sau copil..". O singura fraza contine date foarte diverse privind personajul, de la cele de ordin fizic, moral, de temperament pana la cele de ordin social. Portretul nucleu e deja continut in aceasta fraza, ceea ce se adauga sunt tuse ce accentueaza o trasatura sau alta, parodiind personajul prozei de factura balzaciana( apartamentul bine aerisit), la unul miraculos, caracteristic basmului, pentru a ajunge intr-un fantastic redus la derizoriu: "se uita tustrei cu benoclul (...) in Nirvana (care se afla situata in aceeasi circumscriptie cu dansii, incepand langa bacania din colt), si arunca in ea cu cocoloase facute din miez de paine sau cu coceni de porumb." .Trecerile personajului prin aceste spatii sunt trepte ale devenirii sale intru disparitie in "infinitul mic". Astfel, de la instantaneele de pe sfintii bisericilor si comercializarea lor (ceea ce inseamna acceptarea ramanerii in limitele copiei realului), Stamate apare "ocupat" cu "cercetari filozofice", "serios" si "cast" pentru a deveni "confuz, innebunit, dezagregat" la aparitia "inocentei", "decentei" dar "ruginitei" palnii (simbol "ce i-ar fi permis sa satisfaca si cerintele dragostei, si interesele superioare ale stiintei"). Cliseele si automatismele folosite-n descrierea pasiunii, amestecul jargonului cu un lexic suav ("termen necesar", "dupa procedura civila", "a putea fi pus in posesiuneaobiectului", "ocupatiunile cotidiene", "se simti.. renascut","divinii fiori ai dragostei") o coboara in mecanic, sau chiar in trivial. Asemenea melodramaticului erou de roman pasional, pe care-l parodiaza, filosofului Stamate (ironica asociatie intre un nume comun, plat si o indeletnicire inalta) fericirea ii este "de scurta durata", cunoasterea prin iubire fiindu-i refuzata. Deznodamantul: isi elimina sotia, copilul si iubita si-apoi dispare "nebun, micsorandu-si mereu volumul, cu scopul de a putea o data patrunde si disparea in infinitul mic."
Pastrand in ansamblu coerenta personajului traditional, prin detalii, Stamate, ca si celelalte personaje ale lui Urmuz, apartin absurdului. Un automat, aflat sub zodia intamplarii.
...