Caracterizarea lui Toma Alimos din balada cu acelasi nume
În cântecele sale epice poporul si-a cautat eroii, a preamarit faptele lor de curaj si vitejie, exprimându-si totodata dragostea, admiratia, respectul si recunostinta fata de acestia.
Un astfel de personaj este si Toma Alimos, eroul baladei haiducesti cu acelasi titlu. El este personajul principal, fiind prezentat în toate momentele actiunii. Este înfatisat mai întâi în mijlocul naturii încercând sa-si alunge singuratatea , apoi în confruntarea directa cu Manea, iar în finalul baladei în momentul mortii. Astfel, însusirile lui se dezvaluie treptat, de-a lungul actiunii, pe masura nararii faptelor.
Personajul este, asa cum precizeaza însusi autorul anonim, “ haiduc din Tara de Jos “. Printr-un scurt portret, reluat de trei ori în continutul baladei, sunt evidentiate în mod direct, prin descriere, câteva din însusirile fizice si morale ale lui Toma, cum sunt statura impunatoare, întelepciunea si vitejia: “Sade Toma Alimos,/haiduc din Tara de Jos,/ nalt la stat,/ mare la sfat/ si viteaz cum n-a mai stat”/.
Daca sub aspect fizic se retin statura si ochii patrunzatori, însusirile lui morale sunt mult mai numeroase si contureaza un portret complex.
Haiducul iubeste natura si de aceea traieste în mijlocul codrului cu care este înfratit, deoarece îl ascunde de poteri :”ca-mi sunt mie fratiori,/ de poteri ascunzatori”.
Cu toate acestea, el traieste puternic sentimental singuratatii, deoarece, fire deschisa, sociabila si prietenoasa, duce dorul semenilor cu care simte nevoia sa comunice, sa se confeseze, dar în lipsa acestora el închina murgului, armelor si codrului si se bucura când îl vede pe Manea.
Cu toate ca Manea îl acuza de niste pretinse vinovatii, sincer, prietenos si omenos, Toma îi raspunde boierului cu politete si bun-simt “multumescu-ti frate Mane.”Cu calm si stapânire de sine , dar si cu un puternic simt al realitatii, închinat mai mult spre prietenie si întelegere decât spre cearta, el vrea sa înlature pricinile dusmaniei, si, dovedind ospitalitate si omenie, îi ofera frateste plosca:”Pân’atuncea, mai fârtate,/ da-ti mânia la o parte /si bea ici pe jumatate ca sa ne facem dreptate.”
Corect si cinstit, crezându-i la fel si pe ceilalti oameni, Toma este o clipa imprudent, suficient ca ciocoiul sa-l înjunghie si sa fuga. Cu o uimitoare tarie morala si stapânire de sine îsi leaga rana, îl urmareste pe Manea si îl pedepseste, nu pentru a se razbuna, ci pentru a face dreptate în numele celor multi si asupriti pe care îi reprezinta. În felul acesta el îsi apara si demnitatea în numele careia actioneaza.
Pe cât de înversunate sunt dispretul si ura împotriva lui Manea, pe atât de de puternice sunt sentimentul prieteniei si devotamentul sau fata de cal si de tovarasii de haiducie: “Apoi, mare sa te duci,/ drumu-n codru sa apuci,/ pân’ la Paltinii Trosniti/ unde-s fratii popositi”
Adevarata frumusete morala a haiducului se dezvaluie puternic în momentul mortii.El este o fire sensibila care iubeste natura si frumosul si de aceea doreste sa fie înmormântat în mijlocul ei, iar testamentul pe care-l încredinteaza calului dezvaluie un suflet duios, capabil de iubire, caci în acest moment gândul lui se îndreapta catre unul dintre fratii sai de haiducie si catre murgul care l-a slujit cu atâta credinta.
Desi a iubit viata, eroul nu se înspaimânta de moarte, ci o priveste cu seninatate, ca pe o lege a firii. Traieste doarregretul ca trebuie sa se desparta de viata traita intens, simbolizata de florile pe care si le doreste la cap si la picioare.
Prin totalitatea însusirilor lui, Toma Alimos întruchipeaza cele mai alese trasaturi ale poporului nostru :curaj ;I vitejie, dragoste pentru natura, ospitalitate, spirit de dreptate, demnitate, întelepciune, prietenie.
...