CARACTERIZAREA PERSONAJULUI PRINCIPAL
POPA TANDA



Mare clasic al literaturii noastre, alaturi de Eminescu, Creanga si Caragiale, Slavici a facut parte din centrul societatii literare “Junimea” unde scrie nuvela Popa Tanda in 1873 si apoi o publica in revista Convorbiri literare. George Calinescu îl considera pe Slavici “cel mai important reprezentant al realismului popular în literatura noastra”.
Nuvela Popa Tanda se afla în stransa relatie cu povestile publicate de Slavici în prima perioada a creatiilor sale ( Budulea Taichii,Padureanca, Moara cu noroc) – nuvele care au aparut în primul volum “Novele din popor”.
Parintele Trandafir este personajul principal al nuvelei, deoarece este prezent în toate momentele actiunii; este un personaj fictiv. Fiind unul dintre cei doi copii ai dascalului Pintilie, Trandafir devine preot, îsi întemeiaza o familie în care la un moment dat se aflau “trei copii mici, al patrulea de lapte”, si îsi profeseaza meseria aproape doi ani in Butucani, satul natal. In urma unor dispute cu satenii, este mutat la Saraceni, un sat care îsi merita numele, având în vedere aspectul lui si starea materiala a locuitorilor. Preotul Trandafir este prezentat de-a lungul nuvelei în mai multe ipostaze: preot, sot, tata, socru si bunic.Avea relatii cu celelalte personaje pe plan social ( încearca “s faca din poporenii sai oameni harnici” deoarece “ câta vreme vor fi saracenii lenesi, ei vor ramânea saraci si eu flamând”), si pe plan familial ( bun sot, tata si bunic). Evolutiile personajului de-a lungul nuvelei sunt în plan social
( evolutia de la indiferenta la implicare) si în plan sufletesc ( pe parcursul nuvelei are loc maturizarea interioara treptata a parintelui urmarind un traseu de la vorba la fapta).
Autorul foloseste mai multe modalitati de caracterizare: caracterizarea directa facuta de autor în care sunt evidentiate unele calitati ale personajului principal. El este “un om bun; a înva