Caracterizarea Vitoriei Lipan
- Baltagul -

În categoria capodoperelor sadoveniene, alaturi de romanele „Fratii Jderi”, „Neamul Soimarestilor”, „Nicora Potcoava” se înscrie si romanul „Baltagul”, considerat de criticul literar George Calinescu „un adevarat poem al naturii si al sufletului omului simplu”.
Eroina principala, Vitoria Lipan, este cea care da sensul întregului roman. Ea este o figura reprezentativa, deoarece întruneste calitatile fundamentale ale omului simplu de la tara, concretizate în cultul pentru adevar si dreptate, respectarea legilor stramosesti si a datinilor stravechi.
Pentru caracterizarea personajului, scriitorul folosestze o diversitate de procedee: caracterizatrea directa, facuta de autor, de celelalte personaje sau de personajul însusi si indirecta, reiesind din întâmplari, fapte, din felul de a vorbi, din mediul social în care traieste eroina, din relatiile acesteia cu alte personaje.
Înca de la începutul romanului, naratorul prezinta sumar portretul fizic, restrângând trasaturile eroinei la cele care sugereaza zbuciumul interior: „ochii ei caprui în care parca se rasfrângea lumina castanie a parului erau dusi departe”; „acei ochi aprigi si înca tineri cautau zari necunoscute”. Cu gândul la Nechifor Lipan, care nu se întorsese acasa, Vitoria este foarte nelinistita si se autoizoleaza de lumea din jur. Astfel, Sadoveanu reliefeaza înfrijorarea si zbuciumul interior al Vitoriei Lipan, insistând asupra ochilor ca oglinda a sufletului.
Prin caracterizare indirecta, Mihail Sadoveanu dezvaluie strarile sufletesti si trasaturile morale ale eroinei. Femeie credincioasa, Vitoria merge la preotul satului pentru sfat, dar respinge ideea ca sotul ei ar întârzia la petreceri mai mult de „o zi or doua” pentru ca draostea lor este profunda si tainica: „stie ca-l doresc si nici eu nu i-am fost urâta”.
Superstitioasa, s-a dus apoi la baba Maranda, ghicitoarea satului, dar n-a crezut nici prezicerea acesteia, ca Nechifor ar fi parasit-o pentru o alta feme