Caracterizarea Zoei Trahanache
Ion Luca Caragiale, cel mai mare dramaturg român, a creat adevãrate capodopere ale genului, surprinzând aspecte ale realitãtii din societatea noastrã la sfârsitul secolului al XIX-lea. Cea mai cunoscutã comedie a sa este „O scrisoare pierdutã”, comedie de moravuri în care este prezentatã si criticatã viata publicã si de familie a unor politicieni. Actiunea se desfãsoarã în capitala unui judet de munte, pe fondul agitat al unei campanii electorale.
Caragiale a creat personaje vii, reprezentative pentru societatea timpului sãu. Ele sunt tipuri umane care au o trãsãturã dominantã, cãreia i se adaugã altele, personajele fiind surprinse în complexitatea lor.
Singurul personaj feminin al piesei este Zoe, sotia lui Zaharia Trahanache, „prezidentul” mai multor „comitete si comitii”. Tipul de femeie voluntarã si autoritarã, Zoe este implicatã în mod direct chiar din intriga actiunii, fãcându-se vinovatã de pierderea scrisorii de amor pe care i-o trimite Stefan Tipãtescu, prefectul judetului. Trãsãturile de caracter ale personajului sunt evidentiate indirect, în mod progresiv, prin tot ce face Zoe în vederea salvãrii imaginii ei în ochii societãtii.
Desi nu este membrã a partidului din care sotul si amantul fac parte, ea conduce totul din umbrã, datoritã influentei pe care o are asupra celor doi. De aceea, pentru Farfuridi, partidul înseamnã în primul rând „madam Trahanache” si apoi ceilalti.
Zoe este tipul femeii usuratice, ea îsi însalã sotul cu cel mai bun amic. În momentul descoperirii relatiei ei cu Stefan Tipãtescu, prin scrisoarea ajunsã în mâinile lui Catavencu, ea luptã cu înversunare ca sã-si salveze reputatia si pozitia socialã pe care o are. Comicul de situatie, realizat cu mare artã de autor, este savuros, Zoe fiind nevoitã sã lupte astfel pentru salvarea aparentei sale. În acest sens, indirect, prin comportamentul ei, prin relatia cu celelalte personaje, se remarcã însusirea unei femei energice, care este hotãrâtã sã iasã din impas. Prin urmare, apeleazã la toate mijloacele pentru a-l convinge pe Tipãtescu sã-l sprijine pe Catavencu în alegeri: plânge, lesinã, amenintã si trece de la o stare la alta cu dezinvolturã, ca o actritã, pentru a ajunge în final la concluzia cã „cine luptã cu Catavencu, luptã cu mihe”.
Când este stãpânã pe situatie, vrea sã-i demonstreze lui Nae Catavencu faptul cã e o femeie bunã, iertãtoare, si-i cere în schimb sã conducã manifestatia publicã în cinstea noului ales, amenintându-i cu ironie cã „asta nu este cea din urmã Camerã”.
Nae Catavencu o caracterizeazã pe Zoe ca fiind „un înger”, în timp ce pentru alte personaje este doar „o damã bine”, expresie ce o caracterizeazã direct, având în vedere caracterul ei de femeie usuraticã. Zoe Trahanache iese în evidentã, ea fiind diferitã fatã de celelalte personaje feminine din operele lui Caragiale, despre care se poate spune cã sunt inculte si mahalagioaice. Zoe este tipul damei din societate care se face remarcatã prin frumusete si inteligentã si pe care moralitatea în sine nu o intereseazã, ci doar moralitatea aparentã, ea având oroare de scandal.
...