Cararea pierduta
de Alain-Fourier

Romanul „Cararea pierduta” a aparut în 1913, cu un an înainte de moartea prematura a scriitorului. Tema centrala o constituie aventura iubirii. Pentru Alain-Fourier, ca si pentru eroul sau, „femeia este o revelatie, o comuniune, o aspiratie”, însa cautarea iubirii este facuta la granita dintre vis si realitate, dupa cum tânarul Alain-Fourier îi marturisea cumnatului sau, Jacques Rivière.
„Credo-ul meu în arta si în literatura este copilaria”, spunea autorul, care a ramas în memoria cititorilor sai identificat cu Meaulnes - adolescentul perpetuu.
Singurul volum aparut antum, al lui Alain-Fourier, romanul „Cararea pierduta”, a fost publicat, a noi, la Editura pentru Literatura Universala, în 1967, în traducerea Domnitei Gherghinescu-Vania, fiind reeditat în 1991 la Editura „Fundatiei Culturale Române”, în aceeasi traducere.
Actiunea romanului debuteaza cu prezentarea cladirii institutului de învatamânt „Cursul Superior”, din Sainte-Agathe, unde François Seurel, personajul-narator, în vârsta de 15 ani, fiul proprietarului, îl va cunoaste pe ciudatul Augustine Meaulnes. Acesta este un lungan mai mare cu doi ani decât François Seurel, adus de catre mama sa pentru a învata la Sainte-Agathe. De acum încolo, existenta lui François va fi profund marcata de personalitatea lui Augustin Meaulnes, poreclit de catre baietii din scoala „Lunganul”. La foarte scurt timp dupa sosire, Meaulnes devine liderul baietilor care studiau la Sainte-Agathe si, mai ales, el devine un model pentru timidul si linistitul François.
Roman al cautarii, „Cararea pierduta” este si un roman al aventurii în sensul atractiei catre noi miraje, o data depasite cele vechi. Din aceasta perspectiva, se poate vorbi de un roman care reitereaza acele „leys d’amors” ale trubadurilor, obiceiul iubirii fiind o „donna”, o „doamna a gândurilor”, nu o femeie tangibila. O data cucerita aceasta idealitate feminina, ea nu mai prezin