Categorii estetice, concepte literare si modalitati
de expunere ale operei literare
Arta poetica : e conceptul care defineste ansamblul de trasaturi care exprima conceptia despre lume si viata a unui poet, viziunea lui asupra menirii poetului si a artei sale, definitorii pentru creatia lui. Conceptul se poate folosi si pentru a defini mentalitatea specifica unei epoci.
Ex.: O. Goga, definit ca ,,poet al patimirii noastre’’, considera ca menirea poetului s a poeziei este de a ilustra ,,durerile poporului prin sufletul lui (…) Am vazut n scriitor un element dinamic, un rascolitor de mase, un revoltat… Am vazut in scriitor un semanator de credinte si un semanator de biruinte’’, idei care se regasesc in intreaga sa creatie lirica.
Autorul: e persoana care creaza opera literara, artistica stintifica sau publicistica, in care acesta isi exprima sentimente, stari, idei, conceptii personale asupra unor probleme ori aspecte ilustrate in relatie directa cu domeniul careia ii apartine respectiva creatie. In cazul literaturii populare exista conceptul de autor anonim, creatia circuland pe cale orala.
Caracterizarea personajelor: inseamna totalitatea modalitatilor prin care autorul si construieste eroii care partcipa la intreaga actiune a operei literare:
caracterizarea directa – descrierea personajului de catre autor;
autocaracterizarea – personajul se dezvaluie prin propriile ganduri, sentimente s stari sufletesti;
caracterizarea indirecta – personajul se caracterizeaza prin modul de a vorbi, gesturi, comportament, imbracaminte, infatisare etc
caracterizarea de catre celelalte personaje – care-si exprima opiniile, parerile, gandurile despre personajul aflat in atentia autorului
Dupa importanta pe care o au in opera sunt: personaje principale, secundare; dupa valorile etice sunt: personaje pozitive sau negative; dupa accentul ideatic al autorului ele pot fi individuale sau colective, (M. Eminescu).
Dupa trasaturile de caracter predominante personajele pot fi: clasice, romantice, realiste, legendare, fantastice, alegorice, istorice etc.
Catharsis: e o notiune din estetica lui Aristotel care exprima functia purifcatoare a artei asupra pasiunilor omenesti, idee preluata si sustinuta si de Titu Maiorescu.
Ex.: Titu Maiorescu foloseste perceptul ca arta este moralizatoare pentru a apara scrierile lui I.L Caragiale de reactiile ostile ale societatii in studiul ,,Comediile domnului Caragiale’’.
Compozitia operei literare: e alcatuita din totalitatea modalitatilor de expunere, a curentelor si ideilor literare si a procedeelor stilistice care se imbina armonios si artistic intr-o opera literara, conferindu-i acesteia originalitate si valoare.
Ex. ,,Ciocoii vechi si noi’’ de N. Filimon imbina realismul cu clasicismul s romantismul, arhaismele cu neologismele si cuvintele grecesti, naratiunea cu descrierea si dialogul
Conflictul: face parte din subiectul unei opere literare si este ilustrat de o neintelegere, un diferend, o ciocnire, intre interesele sau sentimentele personajelor care determina desfasurarea actiunii. De obicei, conflictul apare in cadrul intrigii, ca urmare al subiectului.
Ex.: ,,Apus de Soare” – Barbu Stefanescu Delavrancea – conflict exterior intre Stefan cel Mare si boieri si conflictul interior (psihologic) intre conditia de om si aceea de domn care alcatuiesc personalitatea lui Stefan cel Mare.
Corespondenta: e element al esteticii simboliste (vezi curentul literar simbolism).
Descrierea: e un procedeu literar (mod de expunere) ce consta in zugravirea unor trasaturi ale obiectelor, fenomenelor sau personajelor dintr-o opera literara.
Ex.: ,,Pasteluri” de Vasile Alecsandri; descrierea casei, a interioarelor si a personajelor din romanul ,,Enigma Otiliei” de George Calinescu.
Deznodamantul: e ultimul dintre momentele subiectului unei opera epice si urmareste rezolvarea conflictului si a destinelor personajelor respectivului subiect literar.
Ex.: drama ,,Razvan si Vidra” de Bogdan Petriceicu Hasdeu.
Dialogul: e un procedeu literar, o modalitate de expunere, care presupune alternarea de replici intre doua sau mai multe persoane, pentru a evidentia gandurile si sentimentele personajelor, astfel la crearea ritmului si dramatismului actiunii. Dialogul este caracteristic genurilor epic si dramatic; o modalitate aparte este dialogul interior prin care autorul sondeaza starile sufletesti sau de constiinta ale personajelor.
Ex.: Apostol Bologa, personajul principal din romanul ,,Padurea Spanzuratilor” de Liviu Rebreanu.
Epilogul: e partea finala a unei opere literare, constituind un fel de concluzie sau de rezumat al operei, cu o expunere succinta a evolutiei destinelor personajelor sau a actiunii, de acolo de unde le-a lasat subiectul respectivei opere.
Ex.: ,,Ciocoii ...