Cei trei muschetari
Alexandre Dumas – tatal

AUTORUL SI OPERA SA

Dramaturg si romancier de esenta romantica, Dumas – tatal (1802 - 1870) este fiul unui mulatru devenit general în armata lui Napoleon. De prin 1825 se impune ca dramaturg de reputatie, prin drama romantica Henri III si Curtea sa, prima de acest fel jucata la Paris. Acesteia îi vor urma alte creatii teatrale de acest gen, la fel de bine primite de public, concurând în celebritate pe Victor Hugo sau Alfred de Vigny. Romanele sale de aventuri, carora li se dedica din 1863, îi vor asigura un loc stabil în posteritate: Cei trei muschetari (1844), Dupa douazeci de ani (1845), Regina Margot (1845), Contele de Monte-Cristo (1845), Vicontele de Bragelonne (1850), Colierul reginei (1850). Romanele sale „sfideaza orice critica, atragând prin vitalitatea si exuberanta lor, prin elanul pasionat care le anima” (Micaela Slavescu).

PREZENTAREA TEXTULUI

D’ARTAGNAN SI CEI TREI MUSCHETARI. În vremea lui Ludovic al-XVIII-lea, mai precis în 1626, un tânar gascon din Tarbes, urmând povata parinteasca, pornea în lung drum spre Paris pentru a-si face un rost. Toata averea lui d’Artagnan statea în cincisprezece scuzi, un prapadit de calut galben si o scrisoare prin care tatal sau îl recomanda capitanului muschetarilor, domnului de Tréville, pe care îl cunoscuse odinioara. Drumul, date fiind înfatisarea calutului si firea apriga, trufasa a stapânului, nu e lipsit de peripetii (printre altele pierde chiar pretioasa scrisoare). La Paris, d’Artagnan câstiga bunavointa domnului de Tréville, dar nu si uniforma de muschetar: trebuie mai întâi sa-si faca ucenicia. Oricum, sosirea în marele oras nu curma sirul boroboatelor pentru care tânarul gascon, nedeprins cu obiceiurile pariziene, pare facut. Înca de la prima zi se vede provocat la duel – pe rând – de trei vestiti muschetari: nedespartitii Athos, Porthos si Aramis. La vremea aceea cardinalul R