Ceremonialul


Povestirea se confunda uneori cu naratiunea, din perspectiva identitatii semantice a verbului: “a povesti”, “a nara”.

Povestirea este o naratiune subiectivizata, in care atentia nu se focalizeaza asupra personajului ci asupra atmosferei, ori asupra intamplarilor.
Faptele sunt relatate d.p.d.v. al unui narator care este martor sau participant la evenimentul povestit.

Principalele caracteristici ale povestirii:
oralitatea: naratiunea se face la persoana I; se creaza aparenta de dialog intre narrator si receptor (aparenta de interpelare a lectorilor);
ceremonialul: dialogul este intretinut de un sistem de conventii (pretextul care declanseaza povestirea, formulele de adresare ect.);
atmosfera: contextual stimuleaza si alimenteaza asteptarea, sunt regizate tensiunea, suspansul etc.

Povestirea “Fantana dintre plopi” face parte din romanul lui M. Sadoveanu “Hanul Ancutei”, realizat prin tehnica povestirii “in rama” (prin procedeul insertiei, se include o povestire in interiorul alteia) sau a povestirii in povestire (un personaj al naratiunii principale intrerupe firul actiunii printr-o istorisire proprie, preluand astfel rolul de narator).
“Capodopera idilicului jovial si a subtilitatii barbare” dupa cum sustinea G. Calinescu, “Hanul Ancutei” se constituie din noua povestiri (“Iapa lui Voda”, “Haralambie”, “Balaurul”, “Fantana dintre Plopi”, “Cealalta Ancuta”, “Judet al sarmanilor”, “Negustor lipscan”, “Orb sarac”, “Istorisirea Zahariei fantanarul”), spuse de naratori diferiti, a zecea povestire fiind cea care le incadreaza pe cele noua, adica “rama”.
In spatiul protector al hanului, “ca o cetate, cu ziduri groase si cu portile ferecate”, poposesc calatori din Moldova si din afara ei, dornici nu doar sa se odihneasca si sa se ospateze din bucatele alese ale Ancutei, ci si sa povesteasca intamplari deosebite, pe care le-au trait direct sau la care au fost martori.
In acest cadru legendar, oamenii se pretuiesc dupa ……… , dupa rostirea memorabila a unei ist