Chiar si trecutul trebuie învins... Lindenfeld

Lindenfeld, Ioan T. Morar (prefata de Marius Chivu)
Editura Polirom, Iasi, Colectia ,,Fiction Ldt.”, 2005
,,Din iluzie venim, în iluzie ne întoarcem. Doamne, îti multumim pentru sansa iluziei…”
…bogati sau saraci, umili sau puternici, toti simtim ca singurul lucru care ne poate face fericiti si Egali este contopirea cu ora miraculoaa a copilariei si a artei. Dar daca Totul ar fi un Joc?… pe sub teii care ploua cu floarea lor de-un galben mat si ,,când trecutul este un sat de hârtie, Lindenfeld se cere povestit imediat ce îi citesti numele.” Aparut în 2005 la Editura Polirom, Iasi, în Colectia ,,Fiction Ldt.”, cu un material epic redat în opt capitole (256 pagini), romanul de debut al lui Ioan T. Morar, întrunind toate cele trei trasaturi prin care Nicolae Manolescu a clasificat romanul românesc, doric, ionic si corintic, prezinta obiectiv un sat parasit, a carui istorie a început în a doua jumatate a secolului trecut, o data cu familiile de emigranti germani (numiti ,,pemi”) veniti din Boemia sa-si faca un rost în Banat. Lindenfeld, Tinutul teilor, a fost mai întâi o promisiune, însa, pe masura ce satul capata un trecut, viata îsi pierdea sensul.
,,Sa construiesti realitatea, care imita arta, numai pentru a o descrie” este deviza care transforma pentru scriitor reconstruirea satului parasit în provocarea adevaratei Opere. ,,Lindenfeld este un roman care ar putea sa stârneasca interesul cititorilor germani, dar si al celor care traiesc în spatiul numit generic A Treia Europa”, afirma Ioan T. Morar în revista Dilema Veche. Lindenfeld este un roman care vine în întâmpinarea nostalgiei dupa vremurile în care prezenta germana în spatiul celei de-a treia Europe se înscria în cotidian. S-a scris despre el în multe din revistele de cultura românesti, s-au adus în discutie diferitele teme abordate fatis sau subtil de autor: raportul realitate-fictiune, chipul României postcomuniste, caracterul postmodern al scrierii; dar di