Cititori buni si scriitori buni


Când citim, trebuie sa observam detaliile cu tandrete. Nu este nimic gresit în raza de luna a generalizarii, daca ea apare dupa ce razele jucause ale soarelui cartii au fost adunate cu grija. Daca cineva porneste cu o generalizare gata facuta, începe de la capatul gresit si se îndeparteaza de carte înainte de a fi început s-o înteleaga. Nimic nu este mai plictisitor sau mai nedrept pentru autor decât a te apuca sa citesti, de exemplu, Doamna Bovary, cu ideea preconceputa ca avem de-a face cu o critica a burgheziei. Trebuie sa ne amintim întotdeauna ca opera de arta este invariabil o lume nou creata, astfel ca, înainte de toate, trebuie sa studiem acea lume noua cât mai bine cu putinta, apropiindu-ne de ea ca de ceva complet nou, neavând nici o legatura evidenta cu lumile pe care le cunoastem deja. Dupa ce aceasta lume noua va fi fost studiata îndeaproape, atunci si numai atunci sa ne permitem a analiza legaturile sale cu alte lumi, cu alte ramuri ale cunoasterii.
O alta problema: ne putem oare astepta sa culegem informatii despre locuri si timpuri dintr-un roman ? Poate fi cineva atât de naiv încât sa creada ca ar putea învata ceva despre trecut din acele atragatoare best-sellers care s-au învârtit prin cluburile de carti sub titulatura de romane istorice ? Dar capodoperele ? Putem sa ne bazam pe imaginea Angliei latifundiare, cu baronii si peisajele lui Jane Austen, când tot ce a cunoscut ea a fost numai salonul unui cleric ? Si Casa umbrelor, romanul fantastic dintr-o Londra fantastica, putem sa-l consideram un studiu al Londrei de acum o suta de ani? Cu siguranta ca nu. Acelasi lucru se aplica si celorlalte romane din aceasta serie. Adevarul este ca marile romane sunt mari povesti - iar romanele din aceasta serie sunt povesti supreme.
Timpul si spatiul, culorile anotimpurilor, miscarile muschilor si mintii, toate acestea sunt pentru scriitorii de geniu, (pe cât putem noi ghici, si sunt încredintat ca ghicim bine) nu notiunile tra