Clasicismul

Clasicismul este un curent literar-artistic ce apare în Franta în a doua jumatate a secolului al XVI-lea în timpul domniei lui Ludovic al XIV-lea si se dezvolta în perioada dintre secolele XVII-XVIII. Clasicismul pledeaza pentru valorificarea antichitatii si este caracterizat, în special, prin respectul pentru antichitate.
Termenul “ clasicism” vine de la latinul “clasicus”, ceea ce înseamna – de prim rang, în care te poti încrede, demn de urmat.
Cuvîntul “clasic” are mai multe acceptii. Se considera clasice operele literare si artistice care întrunesc conditiile perfectiunii. În acest sens sînt clasici scriitorii si artistii a caror opera îsi pastreaza valoarea de-a lungul veacurilor. Astfel, în operele lui Leonardo da Vinci, Iohann Wolfgang Goethe, Victor Hugo, Mihail Eminescu, George Enescu, recunoastem valori clasice. În alta acceptie “clasic” înseamna ceea ce apartine lumii si culturii antice greco-latine. Clasicismul este, astfel, un curent literar în operele caruia ratiunea are rolul dominant si care defineste ansamblul culturii si literaturii greco-latine prin extensiuni antice. În asa fel ideea de clasicism se contopesete cu cea de antichitate.
Este necesar sa mentionam ca nu exista un element clasic pur si ca în majoritatea cazurilor “Clasicismul” este întrepatruns de “Romantism”.
La origine, “Clasicismul” se bazeaza numai pe judecata etica si poate fi definit ca o miscare artistica si literara care promoveaza ideile de armonie si echilibru a fiintei umane. Acesta este caracterizat prin afirmarea sensului moral si estetic al artei, prin conformarea fata de regulile clasice dupa modelul antichitatii greco-romane, prin îmbinarea frumosului cu binele si adevarul, utilului cu placutul, prin interesul pentru natura umana si prin obiectivitatea scriitorului.
În formarea esteticii clasiciste distingem trei perioade importante:
Perioada Renasterii franceze ce cuprinde a II-a jum. a secolului al XVI-lea