EXPRIMAREA SCRISA
Elaborarea unei compuneri solicita capacitatea de exprimare scrisa.
Capacitatea de exprimare scrisa presupune ca elevul stie si reuseste :
sa rezume un text literar dat cu modificari facute la trecerea din vorbirea directa în cea indirecta;
sa caracterizeze un personaj dintr-un text studiat sau la prima vedere;
sa redacteze un text în care sa se evidentieze caracteristicile fundamentale ale unei opere literare/ ale unui fragment de text literar dat (sa motiveze într-o compunere, conform unor cerinte specificate, apartenenta unui text la un gen sau la o specie literara: basmul, schita, nuvela, romanul, balada, fabula, doina, pastelul, imnul, comedia; sa analizeze un text, valorificând structura acestuia si resursele expresive ale limbii);
sa redacteze diferitele texte cu destinatie functionala: cerere, invitatie, scrisoare, telegrama;
sa aplice, în redactarea unui text, normele ortografice, de punctuatie si de exprimare corecta;
sa exprime, în scris, într-un mod corect, logic, convingator si coerent, diferitele idei, opinii, atitudini, prin utilizarea unui vocabular, a unui registru de comunicare si a unui stil, adecvate contextului si în conformitate cu normele de redactare.
Modificari facute la trecerea din vorbirea directa în cea indirecta
— dispar:
— unele semne de punctuatie: [?], [!], [...], [„...”], [—] si unele virgule;
— unele parti de vorbire: interjectii, substantivele sau pronumele în cazul
vocativ;
— apar:
— verbe de declaratie: a zice, a spune, a întreba, a raspunde etc;
— elemente de subordonare în fraza (conjunctii subordonatoare, adverbe
si pronume relative etc.);
— se modifica:
— persoana pronumelor personale si reflexive, ca si a verbelor (persoanele I si a II-a se înlocuiesc cu a III-a);
— modul verbelor (imperativele se înlocuiesc cu conjunctive);
— unele propozitii principale devin secundare;
— topica propozitiilor si a partilor de propozitie.
„D-l Goe...”
de I.L. Caragiale
— schita —
I.L. Caragiale este considerat „parintele schitei românesti”, pentru valoroasele creatii din volumul „Momente si schite”, printre care se numara si „D-l Goe...”
Ca orice schita, aceasta este o opera epica, în proza, în care autorul îsi exprima indirect sentimentele despre educatia gresita data copiilor din unele familii (aristocratice). Este de dimensiuni reduse, prin raportare la nuvela si, mai ales, la roman si are un titlu la fel de concis, chiar laconic, urmat de puncte de suspensie care ofera cititorului posibilitatea de a deduce sentimentele autorului.
În naratiunea „D-l Goe...”, este prezentata o singura întâmplare, respectiv calatoria celor patru personaje, cu trenul, din „Urbea X” pâna la Bucuresti, „de 10 Mai”, într-un an neprecizat.
Lipsa indicatiilor toponimice si cronologice confera întâmplarii un caracter repetabil, tipic.
Efectuata într-un interval de timp redus (câteva ore, deci mai putin de o zi), calatoria este relevanta pentru caracterul personajelor, deci este un moment reprezentativ; cele trei doamne îsi „etaleaza” incultura, pretentiile exagerate, toleranta exagerata fata de Goe, iar acesta îsi afiseaza proasta crestere, rasfatul si obraznicia.
Ca în orice schita, faptele si personajele sunt credibile. pot fi veridice: „ca sa nu mai ramâie repetent”, Goe este dus cu trenul, la Bucuresti.
El ramâne pe coridor, nesupravegheat, scoate capul pe fereastra, în ciuda
recomandarilor unui calator si îsi pierde palaria, în care se afla si biletul.
însotitoarele trebuie sa plateasca amenda, iar Goe este îndulcit cu o „ciucalata”, dupa mustrarile mamei. Se dezechilibreaza, lovindu-se la nas si urla.
Profitând de atipirea bunicii, se blocheaza în toaleta, fiind nevoie de interventia conductorului. Punctul culminant îl reprezinta tragerea semnalului de alarma, fapta pe care nu o recunoaste, producând panica si întârzierea trenului.
Actiunea fiind simpla si lineara, personajele sunt putine si tipice: doua dintre cucoane nu au prenume si reprezinta pe bunicile si mamele care îsi rasfata urmasii, iar Goe este copilul obraznic tipic, un Ionel mai mare.
în concluzie, putem spune ca „D-l Goe...” este o schita, deoarece întruneste
trasaturile acestei specii literare.
Caracterizarea personajului Goe
din schita „D-l Goe...”
de I.L. Caragiale
„D-l Goe...” este una din schitele în care Caragiale trateaza tema educatiei în familiile înstarite.
Ca în orice schita, personajele sunt putine, caci actiunea este simpla,
lineara, cel principal fiind anuntat înca din titlu.
Caracterizarea personajului Goe este realizata prin mai multe mijloace, directe si indirecte. Astfel, i se indica originea; el traieste cu familia în „urbea X” — un oras de pe Valea Prahovei, al carui num...