I. Luca Caragiale, O scrisoare pierdutã
Punctul cel mai înalt al dramaturgiei lui Caragiale, O scrisoare pierduta, este în acelasi timp cea mai valoroasa comedie din literatura romana. Satira a moravurilor politice si familiale din ultimele decenii ale secolului trecut, comedia aduce în scena evenimentele legate de fixare candidatului guvernamental în capitola unui judet de munte.
În O scrisoare pierduta partizanii a doua fractiuni de grupari guvernamentale apartinînd claselor posedante se dusmanesc, se lupta si se impaca. Ridicolul lor este subliniat si mai mult prin înconsecventa dintre intransigenta lor initiata si compromisul final la care ajung.
Actiunea se petrece în anul 1883, într-un oras de provincie, capitala a unui judet de munte. Sîntem în preajma alegerilor pentru reviziurea constitutiei. Lupta se da între guvernamentali si independenti din o pozitie. Candidatii la deputatie ai celor doua organizatii locale sînt, Farfuridi si Nae Catavencu. Catavencu, vechi politician, stie ca succesul este conditionat de sprijinul organizatiei guvernamentale si, spre a si-l asigura, ajutat de împrejurari, foloseste santajul. Descoperind la Cetateanul turmentat o scrisoare de amor trimisa de prefectul Stefan Tipatescu sotiei lui Trahanache, Zoe, si-o însuseste pentru ca, dupa aceea sa ameninta cu publicarea ei în Racnetul Carpatilor, în cazul cînd nu va fi sustinut. Asupra lui se exercita presiuni, este arestat si batut, perchezitionat coriporal si la domiciliu, i se propun functii importante în judet, si mosii, dar Catavencu ramîne intrasigent în optiunea sa. Cînd se pare ca Catavencu va obtine voturile organizatiei guvernamentale, încurcatura se dezleaga în mod neprevazut: candidatul oficial, desemnat de centru, este Agamemnon Dandanache, iar Catavencu nu-si poate pune în aplicare santajul planuit. Prins cu o polita falsificata si lipsit de scrisoarea compromitatoare pentru Zoe si Tipatescu, scrisoare pe care o pierduse în timpul unei întruniri electorale, este nevoit sa conduca manifestatia în cinstea noului ales.
Folosind metoda realismului critic, I. L. Caragiale a intreprins în comedia O scrisoare pierduta o vasta actiune de demascare, dezvaluind cu o maiestrie exceptioanla trasaturile caracteristice vietii noastre publice sub regimul burgheziei si mosieriunii. Constitutia si legile erau calcate în picioare cu dezinvoltura, ori de cîte ori interesele conducatorilor o cereau. În constitutia burgheza erau înscrise inviolabilitatea domiciliului, libertatea cuvîntului, a persoanei, a întrunirilor, a presei, secretul corespondentei, exprimarea libera a votului. Dar cine tine seama de prevederiile constitutionale? Prefectul Setafan Tipatescu taie si spînzura, dupa bunul sau plac. Functionarii, unelte docile în mîinile guvernantilor, executa, umili si servili, toate ordinele, chiar daca ele sînt ilegale. Politaiul Pristanda repeta aprobator tot ce-i spune prefectul, ticul sau verbal (curat) indicînd pe omul lipisit de personalitate, în acord totdeauna cu superiorul.
Scriitorul obeserva ca între partidele si gruparile reprezentînd interesele mosieriunii si burgheziei nu exista deosebiri principale. Între ele nu este un conflict adînc ideologic, ci numai o cearta zgomotoasa pentru putere. Nae Catavencu, seful opozitiei, cere sa fie sprijinit de guvernamentali, iar acestia sînt gata, la un moment dat, sa-l accepte. În orice caz, el, opozantul, e în fruntea manifestatiei organizate de tabara adversa, aflata atunci la putere.
Dramaturgul a creat personaje vii, reprezentative pentru societatea romneasca de la sfîrsitul secolului trecut. Fiecare tip de politician îsi are identitatea sa bine proiectata, trasaturile sale particulare, îsi traieste viata sa.
Stefan Tipatescu este activ, energic, dar impulsiv. Arogant, priveste dispretuitor tabara adversa (Catavencu, Ionescu, Popescu). Pristanda vede în el posesorul tuturor izvoarelor fericirii: „mosia, mosie, fonctia, fonctie, coana Jotica, coana Joitica”. El priveste judetul ca pe propria sa mosie, de aceea propune lui Catavencu în schimbul scrisorii fel de fel de posturi si functii: un loc în comitetul permanent, postul de avocat al statului, locul de primar, de epitrop efor, mosia Zavoiul.
ZahariaTrahanache este un batrîn viclean si cumpanit, ticul sau verbal „aveti putintica rabdare” aratînd pe omul care nu se pripeste. Abil si viclean gaseste la momentul oportun polita falsificata de Catavencu. Interesele personale îi dictau sa nu rupa relatiile cu Tipatescu, singurul din grupul lor, capabil sa sustina partidul. Trahanache apartine împreuna cu Farfuridi si Catavencu acelei categorii de personaje al caror ridicol consta în incapacitatea intelectuala în lipsa oricarui rudiment de cultura.
Între Tipatescu si Trahanache troneaza Zoe. Ea conduce, de fapt, judetul. Constienta de influenta pe care o are asupra celor doi, ea face promisiuni.
Farfuri...