Marturia unui tânar care a practicat yoga si s-a întors la ortodoxie (Gheorghe V.)
La îndemnul duhovnicului meu, am pornit la scrierea acestor rânduri cu gândul de a împartasi si altora tulburatoarea experienta traita de mine prin practicarea de yoga, tantra-yoga, dianetica, qi-qong, vindecare bioenergetica, vorbire cu supra-eul, meditatie pozitiva, regimuri alimentare bionaturiste. Aceste rânduri le scriu atât pentru cei ce practica acestea, cât si pentru cei care nu le practica, în dorinta de a le arata unde si cum se poate gresi si, mai ales, unde se poate ajunge.
Mai întâi voi prezenta cauzele care m-au condus spre aceste practici: în primul rând, a fost vorba de educatia primita în familie. Traind în plin comunism, parintii au orientat formarea mea intelectuala spre normele si perceptele materialismului stiintific. În al doilea rând, a fost vorba de caracteristicile mele sufletesti. Eu am fost un baiat timid, tacut, rusinos, relativ calm, cam fricos, destul de slabut din punct de vedere fizic, cu o fizionomie obisnuita si având o inteligenta medie. Eram iertator, înclinat spre a face bine, eram putin idealist, însa orgolios, îmi placea sa-i judec pe altii, sa ma înalt, sa domin si preferam sa visez, sa las gândurile sa-mi zboare.
Alti factori care au contribuit la receptivitatea fata de practicile orientale au fost: lecturarea din abundenta a literaturii stiintifico-fantastice si vizionarea filmelor pe aceasta tema, a literaturii în care sunt descrise mistere ale civilizatiei omenesti, carti despre OZN-uri, muzica electronica contemporana, filmele cu arte martiale, în care se putea vedea superioritatea spirituala a orientalilor fata de europeni sau americani.
Toti factorii enumerati mai sus stimuleaza imaginatia tânarului, îl fac sa viseze si sa creada ca, în afara de realitatea pe care o stie, mai exista si altele nestiute, pline de mister, exotism si supranatural. În aceste conditii eu am primit de la un coleg de serviciu o revista de propaganda a practicilor, exercitiilor si universului yoghin. La scurt timp, am avut posibilitatea sa citesc si cel de-al doilea numar al revistei.
Când am citit aceste reviste, am ramas uimit. Nici în cea mai buna carte stiintifico-fantastica nu gasisem un univers, o lume si o realitate mai uluitoare si mai fascinanta decât cea pe care o propuneau aceste doua reviste. Pentru mine a fost extraordinar sa descopar ca în afara lumii obisnuite, în care traim, exista o alta, ca ce este stiut de mine si de lume în general este doar o infima si mutilata parte a realitatii si ca aceasta realitate este una spirituala.
Dar evenimentul cel mai adânc, cel mai important care s-a petrecut cu mine, cu sufletul si mintea mea când am citit aceste reviste, a fost acela al întâlnirii cu Dumnezeu. Atunci am aflat si simtit cu tot sufletul ca exista Dumnezeu, ca el ne-a creat si ne iubeste; ca adevarata ratiune a vietii este cea de progres spiritual, de neîncetata slefuire spirituala, pentru a ajunge sau a ne apropia de eliberare, adica a fi buni si nu rai, de a fi asemanatori cu Dumnezeu si nu doar niste creaturi din carne si oase, care se zbuciuma fara nici o ratiune si scop între momentul nasterii si cel al mortii.
O viata întreaga refuzasem sa cred ca exista Dumnezeu, pentru ca nimeni nu stiuse sa-mi explice existenta Lui într-un mod logic si stiintific, într-un mod care sa ma scoata din realitatea înconjuratoare care îl nega pe Dumnezeu si sa ma duca într-una în care existenta Divinitatii sa se descopere de la sine, sa fie demonstrata logic, faptic, sa se impuna intuitiv si prin dovezi. Nimeni nu-mi vorbise pâna atunci ca exista un univers sufletesc, ca trupurile noastre nu sunt decât un suport material pentru suflet, ca adevaratul om sunt eu cel sufletesc, sunt eu cel care anima acest trup cu viata si îl foloseste ca un suport în aceasta lume materiala. Dumnezeu exista, El a creat lumea cea vazuta si cea nevazuta, El a creat tot ce vietuieste, El a creat omul. Omul este alcatuit din trup si suflet. Dupa moartea pamânteasca sufletul nu moare. Oamenii trebuie sa lupte cu ei însisi pentru a deveni mai buni, mai plini de iubire, mai frumosi sufleteste.
Dumnezeu ne iubeste si are grija de fiecare dintre noi în orice clipa. Când, dupa o viata traita dupa fel de fel de modele false, artificiale, pline de rau, care te duc pâna la disperata situatie de a te întreba: "Dar oare ce rost are viata aceasta a mea, pentru ce traiesc?”, îti sunt prezentate aceste adevaruri, atunci sufletul, strigând de bucurie ca a gasit sau regasit adevaratul sens al vietii si adevarul despre Dumnezeu si realitatea în care traieste, fuge si îmbratiseaza pe cel ce i-a deschis ochii asupra acestora, adica, în cazul meu, asupra sistemului de practici si credinte orientale yoghine.
Însa, alaturi de aceste adevaruri, de care sufletul meu fusese despartit atâta amar de vreme si de care era atât de însetat, adevaruri pe care orice crestin ortodox le învata la cel ma...