Conceptia despre iubire a personajelor din “Act Venetian”

Opera dramatica a lui C.Petrescu este desemnata prin sintagmele “teatru de idei”,”drama de semnificatii”,”teatru al absolutului” deoarece conflictul se naste in planul ideilor si al conceptiilor,actiunile propriu-zise fiind limitate ca numar.
Piesa “Act venetian” este un exponent al notiunii de “teatru de idei”, fiind o drama a cunoasterii si a autocunoasterii in care eroii nu lupta cu destinul,ci cu utopiile lor despre viata.Sunt surprinse devenirile prsonajelor,prabusirile si inaltarile unor structuri pe baza carora acestea isi reprezinta lumea.Dragostea tradata,neinteleasa constituie parghia ce declanseaza schimbari.
Fiecare din cele trei personaje principale expune o viziune diferita asupra dragostei, cele trei viziuni dovedindu-se incompatibile.
Contele Pietro Gralla,comandantul flotei venetiene si sotul Altei,fosta actrita,are o conceptie ferma si profund morala asupra existentei.Viata plina de aventuri pe care a dus-o l-a invatat un cod al cinstei si onoarei pe care isi bazeaza toate actiunile.Principiile sale se constituie in termeni absoluti.In actul I Pietro ii marturiseste Altei ca intalnirea cu ea i-a prilejuit descoperirea unor bucurii necunoscute.Pentru el,Alta este aproape o fiinta cereasca :”…armonia miscarilor tale tacute imi da o idee despre armonia celesta…”.In scena a 6-a contele explica conceptul filozofic al monadei (cea mai simpla unitate indivizibila,care constituie baza a tot ce exista) astfel:”In aceasta ierarhie de monade,care are deasupra pe Dumnezeu,monada suprema,stiu ca mai este o monada in care ne este data toata existenta lumii,o monada care vine imediat dupa Dumnezeu si care este femeia…Iar deasupra lor,a tuturor celorlalte femei,esti tu,monada mea,care mi-ai descoperit iubirea.”
Vorbindu-i “sigisbeului” Cellino, Pieto opune dragostei usuratice,cuceritoare si bazate pe simturi si pe poleiala cuvintelor o drago