Constantin Noica  -  
(12/25 iulie 1909 – 4 decembrie 1987).
Nascut în localitatea Vitanesti, jud.Teleorman.
Cursuri la liceele Dimitrie Cantemir si Spiru Haret din Bucuresti.
Debuteaza ca liceean în revista Vlastarul (1927).
Cursuri universitare la Facultatea de Litere si Filosofie din Bucuresti (1928 – 1931).
A fost bibliotecar la Seminarul de Istorie a filozofiei, membru al Asociatiei Criterion (1932 – 1934).
A urmat studii pentru specializare în Franta (1938 – 1939); doctoratul în filozofie la Universitatea din Bucuresti, cu teza Schita pentru istoria lui cum e cu putinta ceva nou (publicata în acelasi an, 1940).
În anii razboiului este referent pentru filozofie în cadrul Institutului Româno-German de la Berlin.
Editeaza, împreuna cu C. Floru si Mircea Vulcanescu, patru cursuri universitare ale profesorului Nae Ionescu si anuarul Izvoare de filozofie (1942 – 1943).
În toamna anului 1943 îi este respinsa participarea la concursul pentru ocuparea conferintei de Filozofia culturii si a istoriei.
Între anii 1949 si 1958 are domiciliu fortat la Câmpulung-Muscel, iar între decembrie 1958 si august 1964 este detinut politic.
Pretextul procesului politic înscenat în 1958 a fost punerea în circulatie restrânsa si discutarea volumului Histoire et utopie, de E.M.Cioran.
Din 1965 este cercetator principal la Centrul de Logica al Academiei Române, de unde se va pensiona în 1975.
Ultimii ani din viata si i-a petrecut la Paltinis (Sibiu); mormântul sau se afla la schitul din apropierea Paltinisului.
În 1988 i s-a acordat Premiul Herder, iar în 1990 a fost primit membru post-mortem al Academiei Române.
"Daca spiritul are realitate, atunci el trebuie recunoscut ca atare în orice întruchipare a lumii: în pomul acesta, în curba acestui deal, în forma norilor. E însa insuficient a vorbi – în aceste cazuri – de un << spirit >>generic, prezent – ca un temei abstract – în toate. Pentru a fi eficace, el trebuie sa lucreze diferentiat de la un lucru la altul, sa fie în adecvare cu fiecare obiect sau fiinta a vizibilului. Trebuie, cu alte cuvinte, sa ne reprezentam spiritul ca pe ceva specific, iar nu generic. E un fel de a întelege mai bine problema unui Dumnezeu persona
Andrei Plesu – Jurnalul de la Tescani,  Ed.Humanitas, 1993, pg.36-37l…"
Ca nu suntem tradusi ? Dar avem bucuria culturii, si poate o vom trece si altora. Nu e nevoie de un cântec încapator cât lumea, ci de un simplu cântec încapator. Trebuie sa-l cucerim în fiecare zi, la fel ca libertatea (Faust II), la fel ca civilizatia. Nulla dies sine laetitia, asadar.”
Constantin Noica – Jurnal de idei, Ed.Humanitas, 1990, pg.294.
1909 – Se naste Constantin Noica, la 24 iulie, în localitatea Vitãnesti, judetul Teleorman.
1928 – 1931 – Se înscrie la Facultatea de Litere si Filosofie din Bucuresti. Dupã absolvire devine bibliotecar la Seminarul de istore a filosofiei. 
1940 - Dupã  studiile de specializare în Franta, îsi ia doctoratul la Universitatea Bucuresti, cu teza  Schitã pentru istoria lui cum e cu putintã ceva nou “. 
 În anii rãzboiului este referent pentru filosofie în cadrul Institutului româno-german din Berlin, editând, împreunã cu C. Floru si Mircea Vulcãnescu, patru cursuri universitare ale profesorului Nae Ionescu, precum si anuarul  „ Izvoare de filosofie “ ( 1942 – 1943 ).
1949 – 1958  Are domiciliu obligatoriu la Cãmpulung Muscel.
dec. 1958 – aug. 1964 – Este detinut politic.
1965 – 1975 – Este cercetãtor principal la Centrul de Logicã al Academiei Române.
1975 – 1987 – Ultima parte a vietii si-o petrece la Paltinis.
Filosof, eseist, erudit poliglot. Nascut la Vitanesti-Teleorman. Cursuri liceale la Bucuresti, când debuteaza în revista Vlastarul (1927). Urmeaza, între 1928-1931, Facultatea bucuresteana de Litere si Filosofie, cu o teza de licenta despre filosoful Kant. Studii de specializare în Franta (1938-1939) si doctoratul în 1940, la Bucuresti. Referent pentru folosofie la Institutul Româno-German din Berlin (1941-1944).
Dupa razboi, nu a plecat în exil, ci a suferit cumplit prigoana regimului comunist. A avut aproape 10 ani de domiciliu fortat la Câmpulung-Muscel (1949-1958). Este condamnat la 25 de ani de închisoare, din care executa 6 ani, fiind între decembrie 1958 si august 1964 detinut politic. Este eliberat din puscarie în 1964 si, dupa pensionare, în 1975, se stabileste în apropiere de Sibiu, în statiunea montana Paltinis, unde sta 12 ani si moare la 4 decembrie 1987. Acolo este si înmormântat.
Lucrari importante: Mathesis sau bucuriile simple, Pagini despre sufletul românesc, Rostirea filosofica româneasca, Eminescu sau gânduri despre omul deplin al culturii românesti, Sentimentul românesc al fiintei, Devenirea întru fiinta s.a.
     S'a nãscut în Vitãnesti-Teleorman p...