Contra directiei

Articolul, aparut in anul 1868, este o analiza lucida asupra civilizatiei romanesti, intemeiata, de la inceputurile ei de modernitate, pe un neadevar care a cuprins toate sferele vietii materiale si culturale: "Vitiul radical in toata directia de astazi a culturei romane, este neadevarul, pentru a intrebuinta un cuvant mai colorat, neadevar in aspirari, neadevar in politica, neadevar in poezie, neadevar pana in gramatica, neadevar in toate formele de manifestare a spiritului public."Cufundata pana la 1820 in "barbaria orientala", societatea romaneasca, trezita "din letargia ei", este atrasa de ideile "Revolutiunii franceze" si se indreapta spre cultura si civilizatia principalelor state occidentale, Franta si Germania. Din nefericire, romanii au preluat, din acest promitator proces, numai "o parte din lustrul societatilor straine", de fapt "lustrul dinafara". Greseala fundamentala consta in lipsa de pregatire si de observatie profunda cu care tinerii porniti sa studieze in afara au receptat cultura si civilizatiile respective, vazand numai efectele progresului, nu si cauzele, numai formele exterioare, nu si "fundamentele istorice mai adanci": "Si astfel, marginiti intr-o superficialitate fatala, cu mintea si cu inima aprinse de un foc prea usor, tinerii romani se intorceau si se intorc in patria lor cu hotararea de a imita si a reproduce aparentele culturei apusene, cu increderea ca in modul cel mai grabit vor si realiza indata literatura, stiinta, arta frumoasa si, mai intai de toate, libertatea intr-un stat modern."Teoria formelor fara fond, elaborata de critic si devenita, pentru multa vreme, dominanta a societatii romanesti, se observa tocmai in aceasta neconcordanta intre principiu si forma: "in aparenta, dupa statistica formelor dinafara, romanii posed astazi aproape intreaga civilizatie occidentala. Avem politica si stiinta, avem jurnale si academii, avem scoli si literatura, avem muzee, conservatorii, avem teatru, avem chiar o constitutiu