Contributia lui Rebreanu la dezvoltarea romanului romanesc





Planul lucrarii:


Liviu Rebreanu si curentul realist;
Integrarea scriitorului în epoca;
Relatia cu nuvelistica ;
Romanul “Ion”:
noutatea compozitiei,obiectivitatea viziunii (aprecieri critice), geneza romanului, planurile epicului, continutul acestora;
personajul Ion între “glasul pamântului” si “glasul iubirii”;
“Padurea spânzuratilor”:
noutatea problematicii;
Apostol Bologa – analiza psihologica, criza morala;
Alte aspecte ale contributiei:
obiectivitatea viziunii;
noutatea stilului;
originalitate si modernitate;
Aprecieri critice;






Aparitia lui Liviu Rebreanu în literatura înseamna un moment de raspântie. Analizând acest moment, Tudor Vianu considera ca “rolul samanatoristilor era încheiat, iar Delavrancea, Duiliu Zamfirescu si Bratescu-Voinesti îsi dadusera masura lor... numai Sadoveanu continua sa creasca din fundamentele asezate mai dinainte”.
Reprezentând epicul pur, Liviu Rebreanu marcheaza o noua faza a realismului românesc: “Niciodata realismul românesc, înaintea lui Rebreanu , nu înfiripase o viziune a vietii mai sumbra, înfruntând cu mai mult curaj urâtul si dezgustatorul, întocmai ca în varietatea mai noua a realismului european, crudul naturalism francez si rus”(T.Vianu). E.Lovinescu vorbeste de realismul dur din opera lui Rebreanu, de originalitatea marilor sale constructii epice, de obiectivarea prozei.
Romanul lui Rebreanu fortifica intuitiile romanului din secolul al XIX-lea, restabilind legatura cu traditia reprezentata de N.Filimon si D.Zamfirescu, dar si cu proza lui Ioan Slavici. Asemenea lui N.Filimon, creatorul primului roman realist, de tip balzacian (Ciocoii vechi si noi), Rebreanu aseaza în centrul romanului sau un erou voluntar, produs simbolic al unei anumite realitati social-istorice, dar, în plus, îi confera monumentalitate.
Asimilând datele românesti traditionale, Rebreanu creaza diferite tipuri de roman, de la romanul social, cu virtuti monografice (I