Costache Negruzzi
fisa biografica –

Costache Negruzzi s-a nascut în 1808 la Trifestii Vechi, în judetul Iasi.
Tatal sau, paharnicul Dinu Negrut, om iubitor de cultura, avea o biblioteca bogata pentru vremurile acelea, alcatuita din tiparituri si manuscrise.
Costache învata cu dascali, care îi predau acasa greaca si franceza. La 13 ani, citea în greceste pe Homer, dar nu putea descifra slovele chirilice din cartile românesti ce se aflau în biblioteca tatalui sau.
Neplacut surprins de acest aspect, paharnicul Dinu si-a dus fiul la Seminarul de la Socola, la clasa dascalului Ion Alboteanu. Indignat de metoda de predare a dascalului, care a socotit necesar sa înceapa cu predarea slovelor, Costache a învatat singur sa citeasca.
In 1821, din cauza Eteriei, Dinu Negrut s-a refugiat cu familia peste Prut.
Inapoindu-se în tara în 1823, familia Negruzzi si-a gasit casa pradata de ieniceri. Tatal îsi pierduse averea, astfel ca, murind în 1826, datoriile sale au trecut asupra fiului, care a fost nevoit sa intre într-o slujba.
Costache Negruzzi a dus o viata linistita, singurele evenimente mai importante din viata sa fiind cele culturale.
In 1840, în primul numar al revistei Dacia literara, a aparut principala opera a lui Costache Negruzzi si capodopera nuvelei istorice românesti Alexandru Lapusneanul.
In acelasi an, directia Teatrului National din Iasi a fost încredintata lui Mihail Kogalniceanu, Costache Negruzzi si Vasile Alecsandri. Pentru îmbogatirea repertoriului, alaturi de tovarasii sai, Costache Negruzzi a tradus, adaptat si prelucrat diverse piese.
In 1855, a colaborat la revista România literara, condusa de Vasile Alecsandri.
Negruzzi a fost un adept moderat al Unirii.
Pentru continutul progresist, critic, al unora dintre operele sale, a fost exilat de doua ori la mosie: în 1838, pentru scrisoarea Vandalism, si în 1844, pentru povestirea Toderica.
Dupa 1859 a fost sfetnic al domnitorului Alexandru Ioan Cuza si membru al Societatii academice.
Costache Negr