Creatia poetica

Sunt câtiva morti în oras, iubito, Cei vii se misca si ei descompusi
Chiar pentru asta am venit sa-ti spun; Cu lutul de caldura asudat;
Pe catafalc, de caldura-n oras, – E miros de cadavre, iubito,
Încet, cadavrele se descompun. Si azi, chiar sânul tau e mai lasat.

Toarna pe covoare parfumuri tari,
Adu roze pe tine sa le pun;
Sunt câtiva morti în oras, iubito,
Si-ncet cadavrele se descompun…


Creatia poetica a lui G. Bacovia catalizeaza, într-o expresie artistica profund personala, întreaga experieta a simbolismului, asa cum s-a manifestat el în literatura noastra, si depaseste, în unele privinte granitele acestui curent. Pentru G. Bacovia poezia inseamna traire dramatica, confundare cu arta însasi, pâna la sentimentul impasului expresiei estetice. Acest impas este sugerat de caracterul sincopat al unora dintre versurile sale, expresie a efortului tragic de a articula un cântec, definit drept “bacovianism”, si nu a epuizarii talentului. Sugerând, în întregul ei, o atmosfera deprimanta, lirica lui G. Bacovia da glas, în acelasi timp, unui acut sentiment al existentei tra-gice, fapt pentru care poetul este considerat si precursor al expresionismului în literatura noastra.
Totusi influentele lui au fost indubitabil simboliste: Baudelaire si Alan Edgar Poe. Se observa în poeziile sale caracteristici ale creatiilor frantu-zesti, ale lui Laforgue, Verlaine sau a olandezului Verhaeren. Bacovia a împrumutat de la “poetii blestemati” atmosfera deprimanta, ostila în care creatorul ramâne singur cu trairile sale.
Originalitatea lui Bacovia consta în priceperea geniala cu care reuseste sa transmita gândurile si emotiile sale prin versuri simple la prima vedere, dar care s