Critica generala II


Competitia pentru intaietate dintre scriitori si critici este
inevitabila.

Critica si literatura, participand, ca domenii ce se intersecteaza in o mie de puncte, la aceeasi mare lume a culturii, neaga vadit aceasta competitie aparenta si constietizata de unii critici si scriitori.
Criticul este scriitor, in masura in care lucrarile de critica suntopere, la fel ca operele din celelalte genuri literare. Este evident,faptul ca un critic nu este altceva decat un scriitor, si ca opera sa se supune criticii, cu acelasi titlu cu care i se supune orice opera literara.

Marile lucrari de critica sunt si ele analizate de critici, cum este de exemplu cartea ``Domeniul criticii`` de Valeriu Cristea, sau alte carti de Adrian Marino, Camil Petrescu, George Calinescu, in care se gasesc portrete de critici.

Asadar,competitia este inexistenta si absurda, deoarece si criticul,si scriitorul apartin culturii literare.

Lucrarile de critica nu constituie valori artistice, ci au doar functia auxiliara de a vehicula valori.

Alt punct de vedere eronat, deoarece criticii sunt servitori cu o profunda constiinta critica, avand ca efect atitudinea critica de o valoare artistica incontestabila. Prin nerecunoasterea valorii, functia criticii devine nula. Un critic fara audienta nu e nimic, e o``contradictio in adjecto``. Existand o audienta a criticii, la fel
cum sunt lectori ai operelor literare, valoarea ei artistica si culturala nu poate fi negata.

Apreciind operele literare, critica nu-si pierde valoarea. Din contra,este laudata si edificata ea insasi ca o valoare. Cartile marilor antici, sunt si astazi surse primare de informatii. Cele ale lui George Calinescu, Camil Petrescu, Nicolae Manolescu si multi altii au ramas, si vor continua sa existe alaturi de operele de arta, inca multi ani de acum inainte.

Astfel vehicularea este o absurditate malitioasa, inventata de
anticritici, adica de scriitorii mediocrii ai literaturii.

Dialogul scriitor-critic