Cu o usoara nostalgie

Nichita Stanescu a largit aria unui lirism individualizat, mai ales pe linia vizualului. Omul, in creatia sa devine demiurge, spatial este nelimitat, distanta dintre om si univers dispare. Poetul devine creator, facand universal intr-o clipa, iar lumea o priveste dintr-o luneta ce coloreaza totul afectiv. Iubirea este un prilej de a descoperi cele mai simple lucruri.
Poezia “Cu o usoara nostalgie” este o rememorare subiectiva a unei etape a marilor elanuri. Sub forma monologului adresat, eul matur priveste in urma cu beatitudine, recuperand afectiv varsta de aur a tineretii. De aici deriva si “usoara nostalgie”, stare poetica diafana, care nu poarta inca stigmatul damnarii sau tragismul luptei cu timpul.
Titlul poeziei “Cu o usoara nostalgie” este un element de paratextualitate, alcatuti dintr-o sintagma nominal: substantivul “nostalgie” si adjectival “usoara” antepus substantivului cu sens coordonativ. Titlul este in stransa legatura cu textul poeziei intru-cat rememorarea tineretii la varsta maturitatii, determina sentimente de melancolie si tristete datorate pierderii iremediabile a varstei tineretii.
Amintirea, vazuta ca retraire a timpurilor inceputurilor este redata in structura poeziei alcatuita din trei strofe, semn al perfectiunii. Atrag atentia, fascinand, dar si deconcentrand cititorul, versul liber, sugestia, ambiguitatea, limbajul, avand caracterul unui experiment poetic.
Tema poeziei “Cu o usoara nostalgie” este dragostea.
Elementele de prozodie sunt urmatoarele:
Poezia este alcatuita din doua catrene si un cvintet. Versul final este o interogatie retorica, de la care nu se asteapta raspuns. Versurile au o rima interioara si o rima exterioara, astfel dispusa: in prima strofa intalnim rima incrucisata, in a doua strofa rima este amestecata, iar in ultima strofa este o rima incrucisata. Rima reda trairile poetice. Ritmul reflecta trairile poetice declansate de rememorarea starii de odinioara. Masura este variabila, de la versul s