Cuvânt
de Tudor Arghezi
-comentariu-


,,Cuvânt”- adresat cititorului, poate constitui o punte între sctiitor si cititor pentru a face sa vibreze la fel, în acelasi ton, doua fiinte, cu aceeasi rezonanta. Cuvintele au o putere magica.
Însirate una lânga alta, ele pot creea valori artistice, opere de pret, pentru mintea si inima cititorului. Cuvântul Arghezian, asezat la începutul volumului ,,Carticica de seara”, publicat în 1935, poate fi considerat ca o prefata politica, ca o confesiune în legatura cu intentiile poetului în volumul amintit. Doreste sa se deulantuie oameniilor, sa le daruiasca: ,,o carte mica, o carticica”, în care sa încapa tot universul.
Pune în discutie relatia
scriitor-carte-cititor, transformând în miracol lumea, cu tot ce o definese. Poate evidentia armoniile de clori si toate sunetele lumii.
Fiecare cuvânt din poezia studiata contribuie la stabilirea temei, intentia autoruli fiind si definirea creatiei artistice, a operei literare.
Procedeele folosite pentru areflecta esenta cuvântului, ca instrument pentru a alcatui opere literare, sunt felurite. Semnificativ la T. Arghezi e faptul ca el se apleaca la detaliile din care-si trage originea lumea înconjuratoare. Le mareste, le da dimensiuni noi, ca apoi sa faureasca reprezentari, imagini de o deosebita valoare artistica. Viata marunta, miniaturala primeste sensuri noi, capabile de a transmite mesaje artistice.
Poetul se adreseaza direct cititorului, folosind vocativul: ,,Vrui cititorule sa-ti fac un dar”. Recurge la cele mai potrivite cuvinte cu care sa poata construi, sa poata exprima sentimente si idei purtatoare de întelepciuni, sa aiba bogatie de sensuri.
Din lumea micilor vietuitoare a ales cele ce i se potrivesc mai bine:
,,Din slove am ales micile
Si din întelesuri furnicile”
Astfel, metafora ,,întelesuri-furnicile” raportat la ,,slove-micile” e expresia stradaniei autorului de a comunica gânduri, sentimente cititorului,