Cuvantul de baza

O definitie generala a familiei lexicale este: multimea cuvintelor derivate, cu un radical comun si inrudite semantic.
Partea a doua a definitiei este foarte importanta pentru ca elevii au tendinta sa grupeze cuvintele in familii lexicale, doar dupa segmentul comun (radicalul sau radacina). Din cauza aceasta, apar impreuna cuvinte ca: alb, albastru, albanez..., ignorandu-se faptul ca familia lexicala cuprinde cuvinte inrudite ca sens.
O familie lexicala contine cuvinte diferite ca valoare gramaticala, care pornesc de la un cuvant de baza.
Cuvantul de baza se poate mentine sau nu cu forma intreaga, in paradigma familiei, adica se poate identifica intotdeauna cu radicalul/ cu radacina.

Ex.: actor – actoras; actoricesc; actorie

Cand cuvantul de baza se trunchieaza de-a lungul derivarii, inseamna ca din el ramane doar un radical (radacina). Radicalul poate suferi mici alterari: tarã (tar-/ tãr-); scoala (scoal-/ scol-), dar nu va fi niciodata inlocuit. La radical se adauga afixele (prefixe si sufixe). Prefixele se alipes inaintea radicalului; sufixele in urma acestuia.
Fiecare derivat in parte este un cuvant nou creat, a carui clasa morfologica (lexico-gramaticala) poate sa difere de clasa cuvantului de baza.
Pe parcursul derivarii, filiatia cuvintelor demonstreaza ca nu toate unitatile lexicale deriva direct din cuvantul de baza; unele deriva din derivate anterioare.
Aici este un punct nevralgic al analizei in scoala.
Sa analizam componenta a doua familii lexicale, pentru exemplificare:
cruce
crucis  < cruce + suf. -is
incruci < in + cruci
incrucit < incruci + suf. -(i)t
incrucisa < in + crucis + suf. -a
incrucisator < incrucisa + suf. -ator, etc.

scoala
scolar < scoala + suf. -ar
scolarime < scolar + suf. -ime
sco