Decameronul II
Definitie: Povestirea este specia genului epic, în versuri sau în proza, de dimensiuni mai reduse decât nuvela si mai întinsa decât schita, care se limiteaza la nararea unui singur fapt epic si având un numar redus de personaje. Povestirea este o naratiune subiectivizata, adica relatarea este facuta din unghiul povestitorului, fie ca narator, fie ca participant sau doar ca mesager al întâmplarii. În povestire, accentul cade pe situatia narata si mai putin pe personaje, de aceea subiectul este mai putin riguros decât în cazul schitei si al novelei, iar actiunea este mai destinsa, mai putin tensionata decât în nuvela.
Dupa continut si destinatie, povestirea poate fi: satirica, fantastica, filozofica, romantica, magica, povestirea pentru copii etc.

"Hanu-Ancutei", opera de maturitate, a aparut în 1928, este un volum de noua povestiri si, poate, cea mai stralucita creatie lirico-epica a lui Mihail Sadoveanu. Valoarea incontestabila a acestei creatii sadoveniene consta în frumusetea deosebita a limbii si vraja stilista, observatia realista patrunzatoare în surprinderea destinelor omenesti, candoarea romantica în dezvaluirea sentimentelor si tainelor sufletesti, cadrul de legenda si atmosfera poetica în care se petrec faptele povestite. George Calinescu a asemanat "Hanu-Ancutei" lui Sadoveanu cu "Decameronul" lui Giovanni Boccaccio având ca argument temele diverse ale povestirilor, relatarea unor întâmplari traite sau auzite de povestitori, caracterul relativ independent al fiecareia dintre cele noua povestiri, precum si faptul ca fiecare dintre ele are un alt povestitor si toate se deapana într-un singur loc. Exista însa deosebiri esentiale între cele doua creatii literare.
"Decameronul" lui Boccaccio contine "o suta de povesti, ori basme, ori parabole, ori istorioare, cum veti vrea sa le numiti, istorisite în zece zile de catre o preacinstita ceata de sapte doamne si trei tineri, care s-au întovarasit pe vremea pacatoasa a molimei de odinioara (ciuma car