Demonstrarea faptului ca o opera literara este un pastel

Iarna
de Vasile Alecsandri

Vasile Alecsandri este creatorul pastelului în literatura româna si unul dintre reprezentantii sai de seama. El a înfatisat prin pastelurile sale diferite peisaje între care tinutul Mircestilor, fenomene ale naturii sau muncile agricole.
În strânsa legatura cu aspectele înfatisate, poetul si-a exprimat direct propriile sentimente, realizând numeroase imagini artistice cu ajutorul figurilor de stil.
Prima nota caracteristica a pastelului – descrierea uni aspect din natura – se întâlnesc si în poezia „Iarna”, deoarece poetul zugraveste o imagine de ansamblu a naturii coplesite de ravagiile iernii, peisajul fiind însufletit, în final, de aparitia soarelui.
El are în vedere toate fenomenele specifice acestui anotimp: zapada abundenta, frigul („fiori de gheata”) si permanenta ninsorii în timp si spatiu, caci ninge în permanenta, iar întinderile s-au îmbracat în haina alba a iernii („de o zale argintie se îmbraca întreaga tara”). Peisajul pustiei („pe-ntinderea pustie, fara urme, fara drum/ Se vad satele pierdute sub clabucii albi de fum”) se însufleteste o data cu aparitia soarelui care straluceste si desmiarda oceanul de ninsoare.
Ca în orice pastel, în strânsa legatura cu aceste aspecte descrise, poetul îsi exprima direct propriile sentimente. Astfel, la început, el pare uimit, înfiorat în fata spectacolului maret, fantastic, dar ciudat, al iernii. Apoi, când ninge în permanenta si iarna devine atotputernica în timp si în spatiu, îsi fac loc sentimentele de neliniste, de teama, care se transforma mai târziu într-o puternica stare de încordare, într-o senzatie de halucinatie, izvorâte din neputinta de a se împotrivi ravagiilor iernii.
Registrul afectiv se schimba însa o data cu aparitia soarelui, când sunt exprimate
Bucuria, satisfactia, dragostea de viata care înlocuiesc încordarea si teama de pâna acum.
Fiind un pastel, deci, implicit, o descrie