Dmonstratie ca “Dan, capitan de plai” e poem eroic
Opera Dan, capitan de plai este un poem eroic deoarece este o naratiuune in versuri, e alcatuita din mai multe episoade, are mai multe personaje care sunt insufletite si savarsesc o fapta mareata.
In expozitiune autorul il prezinta pe Dan stand singur la hotarele tarii intr-o pestera, pe un munte paduratic. El mediteaza asupra trecerii timpului aducandu-si aminte de tinerete.
In intriga, Dan aude doi stejari discutand despre tatarii care au navalit in tara. Dan, nu sta pe ganduri, isi ia vechiul prieten, calul, si pornesc inpreuna spre Ursan.
In desfasurarea actiunii aflam ca Dan il gaseste pe Ursan pazindu-si herghieriile. Cand afla cele intamplate, Ursan porneste spre lupta impreuna cu Dan. Cand Uran e ranit … e salvat de fiica sa, dar pana la sosirea acesteia Dan a stat si l-a pazit.
In punctual culminant, Dan e luat prizonier de catre Ghirai, si e dus in taberele tatarilor. Ghirai il respecta foerte mult pe Dan si de aceea vrea sa-i mai indeplineasca acestuia o ultima dorinta.
In deznodamant aflam ca ultima dorinta a lui Dan e sa mai sarute o data pamantul tarii. De aceea pleaca, si dup ace-si indeplineste dorinta se intoarce si cade mort in cortul lui Ghirai, trezidu-i acestuia admiratia.
Personajul principal opera este Dan. El este un personaj imaginar, deoarece nu-l gasim in nici unul din documentele istorice. El participa la toate momentele actiunii. In tinerete a fost un ostean de-al lui Stefan cel mare, iar acum la batranete sta singur intr-o pestera.
El dispretuieste raul si urgia, si doreste sa traiasca intr-o lume mai buna, intr-o tara linistita. Aceasta liniste este asigurata de el prin faptele de vitejie pe care le face. Intre Dan si natura exista o legatura deoarece el intelege stejarii; care il trimit la lupta, deoarece turcii invadeaza tara: “La lupta Dane! Tara-I in jaf, tara-I in foc!”
In singuratatea in care traieste, singurii lui prieteni sunt Ursan si calul sau. Ursan era si el la fel ca Dan, un om curajos, “pletos ca zimbrul, cu bratul de barbat si cu pumnul apasat”. Dan e un prieten devotat, pentru ca nu-l paraseste pe Ursan atunci cand e ranit. E un om correct si cinstit, si se intoarce inapoi in cortul tatarilor, dupa ce si-a indeplinit dorinta.
Dan e caracterizat direct de catre autor prin caracterizarea pe care i-o face, de celelalte personaje si chiar de el insusi prin autocaracterizare.
Si indirect prin atitudine, gesture si limbaj, dar si prin framantarile lui.
Autorul foloseste naratiunea pentru a ne arata intamplarile in ordinea in care s-au petrecut ele; descrierea pentru a caracteriza personajele; dialogul pentru a arata limbajul personajelor,iar monologul pentru a arata gandurile si framantarile.
Elemente de prozodie:
Masura este de 13-14 silabe, ritmul este iambic si rima imperecheata.
Figuri de stil:
epitete: soim singuratic, vechi pustnic
comparatii: asteapta precum astepta zimbrul
metafore: bici de urgie
personificari: tara dormea in pace, asculta graind doi vechi stejari
repetitii: larga, prea larga pentru el, buna, buna ca bunul dumnezeu
hiperbole: pasi gigantici
...