Descrierea padurii de argint

Poemul „Calin (file din poveste), a aparut în revista „Convorbiri literare”, la 1 noiembrie 1876. Poemul îsi are izvorul în basmul Calin Nebunul, din care poetul a pastrat si dezvoltat un singur episod, si anume: întâlnirea lui Calin cu fata de împarat în coliba din padure, unde aceasta traia în singuratate, fiind izgonita de tatal ei.
Partea a opta marcheaza finalul fericit al povestii prin împlinirea iubirii tinerilor într-o frumoasa nunta-mparateasca, la care iau parte personaje de basm, într-un cadru de natura feeric. În paralel cu nunta celor doi tineri se desfasoara nunta micilor vietuitoare, a fluturelui cu gingasa viorica.
Descrierea literara este modul de expunere în care autorul îsi exprima sentimentele si emotiile prin intermediul imaginilor artistice realizate prin îmbinarea figurilor de stil.
Primele versuri introduc cititorul în peisaj. Daca se depaseste limita realului, marcata ca în basme prin „codrii de arama”, se intra într-o lume tainica, a fabulosului, care deschide sub ochii fermecati privelistea „padurii de argint”. Acesta devine un spatiu plin de vibratii luminoase si muzicale sugerate prin epitetul antepus „mândrul întuneric”, „mândra glasuire”. Argintul are, pe lânga atributul nobletei si pe acela al luminiscentei. Padurea de argint se vede „albind”, „iarba pare de omat”, stralucirea alba a argintului ca atribut cromatic constatat fiind amplificata de lumina lunii sau de oglinda izvorului „acolo lânga izvoara, iarba pare de omat”.
În acest tarâm vrajit, toate elementele naturii se însufletesc palpitând fiorul unei vieti tainice, de emotia ce a cuprins întreaga natura în asteptarea fericitului moment al nuntii. Florile albastre „tremura” sub podelele stralucitoare de roua, iar copacii, purtând semnul eternitatii, se însufletesc „suspinând” printre ramuri cu un glas vrajit
Pe lânga epitetele metaforice si adjectivale „flori albastre”, „padure de argint”, „izvoare zdrumicate”, comparatia „iarba pare de omat”