Vasile Alecsandri


Aparitie: Între 1868-1869 în revista Convorbiri literare. Reprezinta ultima etapa a creatiei sale, etapa de maturitate, fiind foarte valoroasa
Geneza: Desi sunt o specie romantica, pastelurile au o tonalitate echilibrata, care vine din structura pastelului care este fundamental clasica. Poezia reprezinta universul exterior în raport de antiteza cu universul camerei poetului, cadru intim, ocrotitor, spatiu al confortului din care lipsesc obiectele familiare lui (masa de brad, blana, focul din soba) care faciliteaza trecerea de planul ralitatii la cel al visarii.
Structura: Volumul are o structura unitara: din cele aproximativ 40 de pastelui scrise de V.Alecsandri, doar 30 sunt integrate volumului amintit.
Universul tematic: V.Alecsandri spune: ,,Am început o serie de pastelui care vor cuprinde diferite tablouri din frumusetele naturii si de munca câmpului”. George Calinescu: ,,Pastelurile sunt un calendar al spatiului rural si al muncilor câmpenesti”.
Natura: Paul Cornea: ,,Natura nu este subiectul poeziei ci metafora ei”. Spatiul Poetul prefera spatiile restrânse: lunca, poenita si refuza deschiderile, care apar foarte rar. Nu apare marea. Baraganul este descris ca un imens desert în stralucirea soarelui. Timpul Preferinta pentru dimineata, dovada ca nu predomina spiritul romantic ci echilibrul clasic (malul Siretului). Exista pasteluri dedicate unui moment al zilei: Noaptea, Diminata. Desi mai misterios, momentul noptii nu este adâncit ca la romantici. Oamenii sunt o prezenta complementara. Elementul uman apare rar si este prezentat în maniera idilica. Oamenii sunt surprinsi în doua ipostaze generale: în efortul muncii si în jocul iubirii – în armonie cu natura. Natura este surpinsa într-o curgere a anotimpurilor si a muncilor agricole. Desi este un poet solar este atras de iarna si îi dedica mai multe din poeziile sale. Sub aspect cromatic domina: iarna-albul si vara-verdele. Uneori se creaza o feerie în alb. Soarele este un vis de tinerte prin