Ion Luca Caragiale a vazut lumina zilei in anul 1852. Fiind un om plin de umor s-a autocaracterizat ca “ un grec pacatos” , “un copil neastamparat, samanta de idriot, vesnic doritor de alte orizonturi” , marele dramaturg isi dezvaluie cu sinceritate originie.
Caragiale a mai avut inca doi frati pe nume Costache si Iorgu. Cei trei baieti ai familiei se dedica teatrului, descoperind secretele acestei arte ca actori, organizatori ca trupe teatrale si ca dramaturgi. Luca, cel mai mare dintre fratii Caragiale, se desprinde de mirajul scenei si devine secretarul mosiei Margineni, pe langa Ploiesti, intemeind impreuna cu Elena Caraboa o familie, unde se vor naste cei doi copii: Ion si Elena. Ion Luca urmeaza scoala din Ploiesti, asa cum singur marturiseste: “... mi-am facut instructiunea cu slova popeasca si am tras clopotele cu dragoste…” Ion este inscris la Scoala Domneasca, pastrand in memorie figurile dascalilor sai, pe care ii va imortaliza in opera sa viitoare.
In 1868, Ion Luca se duce in Bucuresti pentru a urma cursul de declamatie a unchiului sau, Costache Caragiale si cu acest prilej il intalneste si pe Mihai Eminescu, aflat in acea vreme in preajma lui Mihai Pascali.
Se reintoarce in Ploiesti, doi ani mai tarziu, unde se angajeaza copist la tribunal, de unde retine numeroase informatii care devin surse de inspiratie pentru opera sa artistica. Participa la Revolutia din Ploiesti, condusa de Candiano Popescu.
Revanit in Bucuresti, Ion Luca va practica mai multe meserii, intre care publicistica ii consuma multa energie. Activitatea de la redactia ziarului conservator “Timpul”, alaturi de Mihai Eminescu si Ioan Slavici il impune pe Caragiale, la cei 26 de ani ai sai, drept un maestru al lecturii “care invatase putine, dar pentru toate isi avea mintea deschisa si pe toate era in stare sa le inteleaga in putine vorbe… ”(Ioan Slavici - Amintiri). Avand ca principiu fundamental de viata maxima “A fi bun
