Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi
Camil Petrescu

Destramarea cuplului



Romanul lui Camil Petrescu a aparut in perioada interbelica in anul 1930. A fost cel mai de succes roman publicat de acesta. Despre elaborarea romanului, autorul insusi spunea ca “ A fost o ardere continua, mistuitoare, in care randurile se chemau unele pe altele, fara nici un fel de ragaz, sfarsit dupa luni si luni de truda a condeiului, odata cu caderea ultimelor frunze in baltoacele ploilor de toamna.”
Criticul George Calinescu, intelegand cel mai profund noutatea romanului il caracterizeaza drept “… o proza superioara”.
Camil Petrescu este un promotor al innoirii in literatura, conceptia sa despre roman porneste de la premisa ca actul de creatie este un act de cunoastere. El este teoreticianul romanului modern – Noua Structura si opera lui Marcel Proust volumul Teze si Antiteze.
Stilul lui Camil Petrescu este influent de filosofia moderna: Bergson si hussel, de la care preia multe idei.
Titlurile initiale cu care autorul anuntase romanul in presa, publicarea a doua romane diferite: Ultima noapte de dragoste si Romanul capitanului Andreescu, iar apoi anunta publicarea unui singur roman Proces-verbal de dragoste si de razboi.
Pompiliu Constantinescu ne prezinta romanul ca “ doua romane juxtapuse”.
Starile de constiinta legate de razboi si personajele de front, abia schitate in Ciclul mortii, sunt reluate in dimensiuni ai ample in acest roman.
Romanul este alcatuit din doua carti aparent distincte. Prima carte cuprinde monografia analitica a sentimentului de gelozie, ca element psihic dominant in viata sufleteasca a lui Stefan Gheorghidiu, A doua carte este jurnalul de campanie al autorului imprumutat eroului. Asadar in structura romanului distingem doua nervuri fundamentale: una sociala si una psihologica, ele apartinand celor doua planuri: unul subiectiv, care vizeaza descrier