DEZUMANIZAREA PERSONAJULUI
STAVRACHE DIN NUVELA
IN VREME DE RAZBOI
DE I. L. CARAGIALE
Date biografice despre I. L. Caragiale
(1852 – 1912, Haimanale, azi I. L .Caragiale, jud. Dâmbovita)
Scriitor roman. Nepot al lui Costache Caragiale si Iorgu Caragiale. Debut de schite si versuri la revista „Ghimpele”. O vreme redactor la ziarul „Timpul”, împreuna cu Eminescu si Slavici. A editat publicatii satirico -umoristice („Claponul”, „Calendarul claponului”, „Moftul roman”) si împreuna cu Slavici si Cosbuc, revista « Vatra ». A facut parte din cercul „Junimea”. Temperament de tinuta clasica, desavârsit arhitect al constructiei dramatica, observator profund si minutios al realitatilor sociale autohtone, creator al unor memorabile tipuri, Caragiale a ridicat teatrul românesc la nivelul european. In comediile sale („O noapte furtunoasa”, „Conu Leonida fata cu reactiunea”, „O scrisoare pierduta”, „D-ale carnavalului”), satirizeaza moravuri politice si familiale, utilizând cu remarcabil efect comicul de situatie si limbaj, expresia stereotipa definitorie, umorul (inclusiv cel absurd). Instantaneele în proza, cu adresa critica („Schite usoare”, „Momente”, „Schite noua”), prelungesc si dezvolta tipologia de mare diversitate a comediilor, tintind cu precadere orizonturile micii burghezii. Drama „Napasta” si unele nuvele („O faclie de pasti”, „Pacat”, „In vreme de razboi”) analizeaza stari obsesive ajunse la paroxism, iar povestirile fantastice („Kir Ianulea”, „Abu Hasan”, „Hanul ui Manjoala” ) valorifica anecdoticul de sursa orientala sau folclorica. Membru de onoare post –mortem al Academiei (1948).
OPERE
Comedii: O noapte furtunoasa, 1879; Conu Leonida fata cu reactiunea, 1879; O scrisoare pierduta, 1884; D-ale Carnavalului, 1888-1889.
Drame: Napasta, 1890.
Nuvele tragice: O faclie de paste, Pacat, In vreme de razboi, Doua loturi.
Povestiri (de inspiratie folclorica): La hanul lui Manjoala, Calu dracului, La conac, Kir Ianulea, Abu Hasan.
Momente si schite: D-l Goe, Lantul slabiciunilor, Vizita, Un pedagog de scoala noua,Telegrame, Triumful talentului, Mitica, Inspectiune etc.
Prezentarea generala a nuvelei In vreme de razboi
Caragiale este cel dintâi mare scriitor obiectiv din literatura noastra. In acelasi timp, este un inovator si un model pentru generatiile de mai târziu.
Dincolo de precumpanirile comicului (de situatie, de atmosfera, de limbaj, de caracter) in opera sa de o exeptionala dotatie clasica, Caragiale s-a impus totdeauna ca un moralist, un observator fin al umanitatii si un reputat caracterolog. Daca in comediile, momentele si schitele sale predomina comicul în sine, în nuvele tragicul este permanent oglindit ca într-un „poliedru lumina si luminând cu fetele sale” (G. Calinescu).
Indiscutabil, nuvela „In vreme de razboi” se înscrie printre capodoperele lui Caragiale si a le întregii noastre literaturi nuvelistica. Desi a fost subintitulata de autor drept „schita”, aceasta valoroasa proza este defapt o nuvela cu un larg si sustinut suflu epic. A fost scrisa in anul 1898, unul din cei mai rodnici ani din întreaga perioada de creatie a scriitorului.
Fiecare dintre cele trei capitole ale nuvelei are structura compozitionala clasica. Ca tematica se înscrie n seria destul de generoasa a prozelor despre setea de înavutire care dezumanizeaza si mutileaza suflete, motiv prezent în „Mara”, „Comoara” si „Moara cu noroc” de Ion Slavici sau în „Hagi-Tudose” al lui Delavrancea.
Nuvela are, pe întreg parcursul desfasurarii ei, rezolvari compozitionale demne de maiestria marelui scriitor. Ea se desfasoara pe trei planuri. Primul plan este cel al povestitorului; al doilea plan este dialogat: personajele se întâlnesc si se înfrunta. Se poate vorbi si de un dialog cu umbrele, in starile halucinante ale eroului; al treilea plan, care constituie si cadrul povestirii, este natura; ea reliefeaza atmosfera în capitolele II si III.
In primul plan, scriitorul este acela care relateaza faptele si sugereaza înlantuirile cauzale. Începutul nuvelei ni-l prezinta pe Stavrache foarte multumit: „om cu dare de mâna, cu han la drum”.
Autorul este permanent cel care deapana sirul întâmplarilor, cu obiectivitate. Uneori însa, intervine cu paranteze sau scurte comentarii de fina ironie care dezvaluie adevarul, desprinzându-l de aparentele prin care hangiul înseala pe cei din jur si se înseal...