Tema

Stavrache este personajul principal al operei „In vreme de razboi”. El reuseste sa se individualize de celelalte datorita maiestriei lui Caragiale ce urmareste cu deosebita atentie, dar si obiectivitate, modul in care aparentul „om cu dare de mana, cu han la drum” se transforma, fiind din ce in ce mai patruns de nebunia produsa de patima banului.
Initial, Stavrache este prezentat ca intruchiparea unui hangiu înstarit, sigur de sine, sentiment incurajat de averea sa, insa ii este frica sa nu fie pradat de hoti: „Hangiul era foarte multumit: om cu dare de mâna, cu han în drum… Câte nopti nu dormise el o clipa macar cum se cade, tragaând cu urechea si asteptâd cu inima sarita pe musafirii de noapte!”. Apoi, el apare ca un frate bun, capabil sa-si ajute fratele in orice situatie, chiar ca acesta sa-si piarda urma, trimitandu-l sa lupte, ca voluntar, pe front.
„Bolnav” de avere, Stavrache nu-si da seama ca, o data cu mostenirea averii fratelui sau, va prelua si frica de a nu o pierde. De fapt, lacomia sa, ce nu-i permite sa vada acest lucru, este vizibila in scenele in care-si trimite fratele pe front sau refuza brutal acea fetita ce-i cerea lucruri pe datorie. El devine un personaj complex, „rotund”, dupa definitia lui E.M.Foster.
Stavrache isi primeste „rasplata” in mod progresiv: intre dezumanizare- de la obsesie la vedenie- si nebunie. Caragiale reda aceste stari în maniera naturalista: „horcaieli”, „gemete”, „tremura Stavrache din tot trupul”, „cu chipul îngrozit”, „cu parul vâlvoi”, „cu mâinile înclestate”, „cu gura plina de spuma rosie”, trânteste masa facând-o tandari, are porniri criminale, iar când este imobilizat „scuipa”, „râde cu hohot”, „cânta popeste”.
Desi, din punct de vedere al legii, el a intrat legal în stapânirea averii fratelui sau, Stavrache este chinuit de gândul ca fratele sau s-ar putea totusi întoarce si atunci el ar putea pierde averea câstigata atât de usor. Stavrache este navalit de cosmaruri prin care fratele sau se intoarce