Nisipul vremii se strecoara
Ca umbre lenese-n amurg,
Iar amintirile-ntr-o doara
A neuitare se tot scurg.

Si vremea vine, vremea trece,
Iar vadul ei, izvor nestins,
Nu poate nimenea sa-l sece ,
Cum nimeni nici nu l-a atins .

De s-ar putea ca în poveste,
Sa lege timpul cineva ,
Toate-ntrebarile aceste
Poate raspunsuri si-ar afla:

De unde timpul izvoraste ?
Curgerea sa unde se-aduna ?
Deasupra lui cum se pluteste ?
Dar vesnicia oare-i buna ?

Rememorez acum trecutul
Ce mi-a fost dat , ce am trait ,
Încerc atunci cu începutul
Un dialog neizbutit .

Si iata-va pe rând prezente
Vietile unei vieti ,
Desi va vreti independente ,
Doar împreuna sens aveti .

-Copilarie ,floare-albastra ,
Traita-n nerabdare vie,
Azi batrânetea la fereastra,
Poate o clipa sa te-nvie ?









-Adolescenta zbuciumata
De al iubirii prim fior ,
Mai treci si azi ca alta data
Prin suflete doar dor de dor?

-Tu, tinerete împanata,
Si cu greseli si lucruri bune,
N-ai vrea sa faci înca odata
Placerile-ti sa se adune?

-Maturitate obosita,
De griji, de greu si de nevoi
Te-ai împlinit. Azi rostuita
Faci loc unei etape noi?

-Batrânete, batrânete,
Rest la ce am fost odata,
Hai sa-i dam lumii binete,
Platind si ultima rata !

Nisipul vremii dus de vânt ,
Asterne a uitarii iarba,
Ca peste tot, peste-un mormânt,
Ce viata asta o sa-mi soarba .


Timisoara ,octombrie 2006