Diegeza

Volumul I din “Morometii” a aparut in 1955, iar al doilea in 1967, adica la mijlocul secolului al XX-lea, cand in literatura noastra se manifesta inca modernismul, conform opiniei lui Sorin Alexandrescu formulata in “Privind inapoi modernitatea”. Pe de alta parte, Nicolae Manolescu in “Arca lui Noe” vorbeste de o “noua obiectivitate, mai moderna” in opera lui Marin Preda, deosebind-o de cea a inaintasilor interbelici.
“Morometii” se incadreaza in tipul de roman realistcare trateaza tema pamantului si a taranului, dar cu mijloacele artei moderne, cu totul diferit fata de traditionalismul interbelic.
Titlul “Morometii” aseaza tema familei in centrul romanului, insa evolutia si criza familiei sunt simbolice pentru transformarile din satul romanesc al vremii. Astfel ca romanul unei familii este si “un roman al deruralizarii satului”, o fresca a vietii rurale dinaintea si de dupa cel de-al doilea razboi modial.
O alta tema este criza comunicarii, absenta unei comunicari reale intre Ilie Moromete si familia sa. Tema timpului viclean, nerabdator, relatia dintre individ si istorie nuanteaza tema sociala.
Naratorul nu mai este omniscient sau omniprezent. Din punctul de vedere al perspectivei narative, in “Morometii” este preferata focalizarea interna, centrata si pe alte personaje, dar, cel mai des pe protagonist.
Diegeza se desfasoara pe mai multe planuri, diferite ca importanta: al familiei lui Moromete, al lui Birica, apoi al lui Tugurlan, Botoghina si altii. Acesta actiune “plurivoca”, moderna in raport cu naratiunea bipolara, e departe de a risipi in fragmente substanta cartii, observa Ion Balu.
Compozitia primului volum utilizeaza tehnica decupajului si accelerarea gradata a timpului naratiunii.
Volumul este structurat pe trei parti, cu o actiune concentrata, care se desfasoara pe parcursul verii, cu trei ani inaintea izbucnirii celui de-al doilea razboi mondial. Prima parte, de sambata seara pana duminica noaptea, contine scene care ilustreaza monogr