Dimensiunea religioasa a existentei II


Literatura româna este o literatura romanica.Precum se stie, dupa cucerirea Daciei de Traian in anul 106, limba latina populara a devenit limba oficiala in Dacia si, dupa o lunga întrebuintare; pana în secolul al VII-lea, înainte de venirea slavilor, a capatat o structura pro-prie, devenind limba româna, straromâna.
Începuturile literatuii române sunt legate de contextul ariei culturale din rasaritul Europei, un spatiu complex format pe temeliile traditiei bizantine.Începand cu secolul al VII-lea, limba slavona, limba oficierii serviciului divin in biserica, începe sa fie înlocuita treptat cu limba româna.
Primul text pastrat in limba româna a fost o scrisoare particulara Cultura româneasca s-a dezvoltat in singurul cadru organizat si puternic existent in secolul XVI si mai apoi al XVII-lea, care era biserica.Biserica a fost în ceea ce numim perioada veche a literaturii române care din punct de vedere istoric reprezinta evul mediu românesc care este mai îndelungat si mai târziu decât cel European, un impor- tant centru în care s-au dezvoltat limba romana si credinta româna.
Primele carti religioase au început sa circule la noi în secolele XII-XIII si sunt carti bisericesti in limba slavona(manuscrise).
În prima jumatate a secolului XVI aceste carti au început sa fie traduse si multiplicate pentru început în manuscris.Ulterior vor fi si tiparite pe arii mai extinse.Astfel un important rol l-au avut reprezentan- tii bisericii care au avut o activitate îndelungata de traducere a cartilor bisericesti din limba slavona in limba româna. Primele traduceri s-au facut sub râurirea reformei în N Transilvaniei si în Maramures în prima parte a secolului al VI-lea; au fost continuate cu întreruperi pâna la 1688, de cand avem întâia traducere integrala a Bibliei, si pâna catre sfârsitul peroadei literaturii române vechi, când s-au tradus ultimele carti de slujba religioasa „Mineele” de catre episcopul de R