Dimitie Cantemir

Dimitie Cantemir “ erudit de faima european, voievod moldovean, academicean berlinez, print rus, cronicar român, cunoscator al tuturor placerilor pe care le poate da lumea, un Lorenzo de Medici al nostru " ( G. Calinescu ) reprezinta figura singulara a celui mai mare umanist din perioada feudala a literaturii romane . El nu mai ramâne ca multi dintre cronicari, omul unei singure carti, el scrie istorie, geografie, face versuri si compune proza, leaga între ele diferitele preocupari printr-o încercare de sinteza, trage concluzii politice si sociale din faptele trecutului si ale prezentului, se indreapta cu curiozitatea lui creatoare spre muzica, matematica si fizica . S-a rostit pentru caracterizarea acestei figuri a trecutului nostru cuvântul : exceptional . Secolul nostru si-l revendica pe Cantemir dupa sinuaose distantari . N. Iorga îi judeca la inceput inconsecventele si îi critica detasarea, pentru a ajunge apoi la o înalta pretuire entuziasta . Pentru Blaga, principele este " inorogul alb " al gândirii românesti, faptura stranie si pura, de o geniala claritate în previziuni, de o neînteleasa totusi retinere în a persevera în intuitii . Considerat unul dintre cei mai eruditi umanisti, el s-a situat cu mult deasupra carturarilor vremii sale . Si-a format cultura dinspre antici catre moderni, preluând limba latina drept instrument esential al expresiei, alaturi de alte limbi de amplu suflu cultural . Deviza sa este extrem de convingatoare : " Sufletul odihna nu poate afla pâna nu gaseste adevarul, carile îl cearca oricât de cu truda i-ar fi a-l nimeri ." O mare pasiune pentru cercetare a fost ajutata de contactul cu carturari de exceptie, de sederea la Curtea Otomana în timpul careia a avut privilegiul descoperirii unor înalte valori universale . Carturar umanist, deschis catre lume si progres, D. Cantemir a prefigurat iluminismul si nu în zadar, Scoala Ardeleana si-l va lua ca model si inspiratie . Nascut într-o famili