Dinu Paturica
Ciocoii vechi si noi de Nicolae Filimon


Nicolae Filimon isi propune sa contureze artistic o anumita categorie sociala, caracteristica secolului XIX, si anume tipul ciocoiului, definit in “Dedicatie” si “Prolog”.

Primele fiziologii fusesera scrise, dupa model francez, de Costache Negruzzi, I. Heliade Radulescu, M. Kogalniceanu, fiind un gen literar la moda.

In maniera fiziologista, Filimon sintetizeaza esenta morala si sociala a tipului: “Ciocoiul este totdeauna si in orice tara un om venal, ipocrit, las, orgolios, lacom, brutal pana la barbarie si dotat cu o ambitiune nemarginita”.

Scriitorul isi propune sa urmareasca in “deosebitele faze prin care el a trecut de la ciocoiul cu anteriu si cu calamari la brâu al timpilor fanariotici, pana la ciocoiul cu frac si cu manusi albe din zilele noastre”.

Prin romanul Ciocoii vechi si noi Filimon realizeaza doar ciocoiul din prima faza, “al timpilor fanariotici”, pe fundalul Bucurestiului aflat la finele epocii feudale si de avant a burgheziei (1814 – 1825). Conflictul romanului este prefigurat chiar in “Dedicatie”: “Voua, dar, straluciti luceferi ai vicielor, care ati mancat starea stapanilor vostri si v-ati ridicat pe verinele acestora ce nu v-au lasat sa muriti in mizerie”…

Desi personajele sunt construite in alb-negru, bune si rele, aceste forte umane nu intra in conflict, ele avand o existenta paralela.

Dinu Paturica va intra in conflict cu Andronache Tuzluc – ciocoi consolidat, in devenirea sa – ruinandu-si propriul stapan. Scriitorul urmareste simultan efortul gradual spre parvenire, depus cu luciditate de eroul sau, si ruinarea sistematica a postelnicului.

Povestea lui Dinu Paturica se contureaza in cursul naratiunii, urmarind indeaproape fisa fiziologica.

Tehnica portretistica este realist balzaciana.

Trasaturile fizionomice dezvaluie trasaturile intime, gesturile, mimica, vestimentatia, interioarele vorbesc despre starea sociala, nivelul economic si cultural al personajului.

Eroi